Autori > Ion Pillat
Oglinda fermecata
Intr-un conac de tara parasit
Si unde nu venisem niciodata,
In toamna si-n tacere ti-am gasit
Ovalul pur ca un obraz de fata.
Oglinda, tu, purand argint pe tample
Si-n ochii limpezi un trecut intreg,
Cu ce adancuri sufletu-mi se umple,
De ce vartej tulburator ma leg.
Rasar din vremi pe apa jucausa,
Atat de viu si totusi mort de mult,
In fata mea - si n-am deschis o usa,
Si umbra unei umbre o ascult.
Sant eu, sant eu, esti tu de altadata!
Ecoul de-azi nu poate da cuvant.
Si stau inlantuit si vinovata
Privirea mi se-ndoaie la pamant.
Stiam un om intr-un local de noapte,
Adus putin de umeri, aplecat
Nu pe-o femeie stearpa, ci pe soapte
Pierdute din iubirea ce-a uitat.
Oglinda fermecata
Aceasta pagina a fost accesata de 639 ori.