• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Prund

Îmi stai în mugurul fiinţei tale
Cu sănii mici şi ţări că piersici crude
Şi te-arcuieşti din creştet până-n sale
În jocul nou ce-ai învăţat cu trude.

Din soarele care-a trecut prin ţine
Păstrezi pagan un pârg de primăvară,
Şi razi, în braţul ce te strânge bine
Cu dintîi albi şi ascuţiţi de fiară.

Eşti numai trup, dorinţa şi-mplinire,
De ţine nici un gând nu s-a legat,
Şi vremea - lipitoare azi subţire -
N-o simţi de piept rotund cum te-a muşcat

Dar eu o simt, simt clipă cum se schimbă.
N-am împlinit întâiul tău sărut,
Mireazma lui e încă pe-a mea limba,
Când trupul tău pricrul şi-a pierdut

Amanţii sunt sculptori sculptând în apă,
Tubirca niciodată nu se-ncheagă.
Ce-i pieritor că fum albastru scapă.
Sunt blestemat să te doresc întreagă.

Din ţine vreau să fac în piatră sfânta
Un torso sfânt, strălucitor prin timp
Doar ce-i etern în sufletul meu cânta;
E praf al morţii tot ce nu-i Olimp.

Te vei topi, san al iubirii, mâine!
Tu, san al artei, vei trăi rotund.
Prin apă vremii bustul clar rămâne
Cum vezi prin valul răului un prund.





Prund


Aceasta pagina a fost accesata de 634 ori.