• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Satan

Si negura in juru-mi crestea tot mai adanca...
Uitasem orga, ruga si psalm si mantuire,
Cand dreapta Lui, intinsa in dar de razvratire,
Trazni in doua noaptea masiva ca o stanca.

Prin surpatura umbrei atinsa de-a Lui pala,
Trecura ca-n legende martirele Lui pale,
Din vremuri zugravite pe geamuri ogivale...
Si clopote sunara in pacea monahala.

In fata mea, deodata, Arhanghel prea inalt,
Satan trai de flacari in negrele vitralii
- Rozace de lumina si Domn al catedralii -
Fulgerator de patimi sub aripi de bazalt.

A spulberat c-un deget: altar, catapeteasma,
Mi-a sters cu o privire si dragoste si ura,
Si-a inflorit, zambindu-mi uscata mea faptura,
Cu seva, cu dorinta, cu flori si cu mireasma.

Apoi largind aripa putin, far-de povara
Impuse catedralei padure iar sa fie...
Si iata ca din  piatra vlastarul cum invie
Se-ntoarse pe sub ramuri pagana Primavara.

Sub ceruri troienite cu floare de cais,
Pasi zeita goala si botticelliana,
Zvarlind polen, iubire, viata si prihana...
Si se facu o tara de muzica si vis,

Nascuta din suspinul de dor al Primaverii:
O tara unde ingeri cu penele cernite,
Psalmodiind litanii si liturghii oprite,
Melodios, in taina, se inchinau placerii,

Si unde androgine cu ochii de opale,
Muscand in sanuri crude ca-n galbene lamai,
Vedeau cu nepasare prin fumul de tamai,
Cum mor crucificate sfioasele vestale.

Atunci grai Satana: - Alege a ta cale!
Pe cruci plang sapte sfinte fecioare, fara vina,
Dar sapte demoni tineri slavesc a mea gradina
In ciuda celor sapte virtuti teologale...

Si aripile Sale cand larg mi le deschise:
Se sparse-n tandari cerul, pamantul ars fu jar,
Dar boi, senini, zburaram din ultimul hotar
Spre iaduri inflorite cu patimi si cu vise.






Satan


Aceasta pagina a fost accesata de 662 ori.