Decât să fiu cu gândul piatră grea, Mai bine aripa fiinţei pure. Şi-n loc de jocul sterp cu vorbe sure, Logodnă faptei vii aş vrea. Din uscăciunea pielei moarte lin Un şarpe nou alunecă spre soare Şi peste-a gheţii aspră renunţare Foşneşte-al mărilor destin.