Autori > Ion Pillat
Spre schit
Mesteacănii, în vânt, pe dealuri bat mătănii
La troiţa cu nori de aur învechit -
Poteca i-a lăsat pe marginea poenii
Şi împletind lumini dă fuga pân’ la schit.
Egumenul bătrân de pe pridvor priveşte
La apele din stânci scăpând argintul viu,
La turma, sus pe plai, ce iarbă-n flăcări paşte,
La omul, în amurg, pornit la drum târziu.
Clopotniţa de lemn pândeşte peste curpeni
Şi clopotele vechi înalta glasuri mari
Să cheme prin păduri, cu sufletul în cumpeni,
Pe călătorul stând la crucea din hotar
Dar drumul povârnit, la vale duce umbra
Când, pâlcuri, mieii albi pe culmi mai duc zăpezi -
De-acum e foşnet lung ce-a fost sclipiri de undă,
De-acum tu simţi adânc ce nu mai poţi să vezi.
Spre schit
Aceasta pagina a fost accesata de 594 ori.