• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Stante

Cu sculptorul sta piatra, ia pictorul coloarea
Sa-ti faure tiparul si trupul sa-l redea,
Dar eu am doar cuvinte sa-ncerc fermecatoarea
Minune ce mi-o darui s-o prind pe lira mea.

Din soaptele suflarii vreau sa-ti cioplesc conturul,
Din cantec vreau sa-ti aflu un har nemuritor.
Din sunet de matase iti voi croi condurul
Si din silabe limpezi si coapsa si picior.

Cu rasate de rima albi dintii tai ii numar;
Cu ritmuri de suspine iti farmec sanul plin;
Cu rotunjimea strofei rasare brat si umar
Si ca o alauta tot pantecul senin.
*
Atat ti-am privit trupul ca l-am furat cu ochii;
Atat ti-am sorbit glasul, ca vorba ti-am rapit.
Doar umbra ta ramane sa miste vis de rochii
Si ce mai spui rasuna ca un ecou slabit.

Strang vant si strang cenusa la pieptul lor de-o seara
Acei cu care poate rcedeai ca m-ai infrant,
Cand patimas in suflet adun ca-ntaia oara
Lumina linii tale curate ca un cant.

Dar daca tot mai sufar si inca sanger, nu e
Cum crezi ca plang faptura cu buzele de lut -
Plang vremea care-n mine nimicitoare suie
Cu moartea mea smulgandu-ti eternul tau sarut.
*
Precum de orice lucru in zilele cu soare
O umbra isi anina faptura de-amageli
De tine mi-am prins dorul, retea tremuratoare
De patimi, de suspine, se spaime ca ma-nseli.

Supus el te urmeaza oriunde-ti duce pasul,
Nu poti scapa de dansul oricat de mult ai vrea,
Chiar si in somn alaturi de tine isi ia masul -
Asa va fi sa fie cat tine viata mea.

Dar cand eu, mort, doar viersul acesta va ramane,
Lumina lui chema-va, de-acuma umbra ta.
Oriunde si-n tot locul cuvintele-mi stapane
Vor sti sa mi te lege si tu le vei urma.
*
Cand razi isi scutur salba de roua crengi in tremur,
Cu-o soapta chemi izvoare si iernile dezlegi,
La pasul tau, ca iarba pe campuri, ma cutremur
Si cu privirea floare de primavara legi.

O taina ma-nrudeste cu tot ce te-nconjoara,
Din mine pan-la tine duc mii si mii de punti.
Obrazul tau ma-nvata pamantu-ntaia oara.
In ochii mari porti noaptea si ziua-n dinti marunti.

Esti cheia ce deschide comorile iubirii,
Esti zidul ce pastreaza refugiul cel mai drag.
De ai muri, se pierde tot intelesul firii
Cum pierd, de le rupi firul, margelele sirag.
*
Izvorul unui tanar bausem altadata
Mi-ntinde iarasi ceruri din alte primaveri -
Mi-e vara implinita si toamna numarata;
Ce vrea cu mine soarta? Si tu ce mai imi ceri?

Iubire aprilina cu zambete si cantec -
La jocurile tale nu pot sa ma mai prind.
Ce mi-a fost viers pe buze in suflet mi-e descantec.
Cand patimase vanturi vin totul pustiind.

Mai bine lasa spinul cu floarea lui de sange
Stingher sa infloreasca si-n toamna lui sa stea,
Tu, care crezi ca vremea si moartea se infrange,
Si treci infasurata in tineretea ta.
*
Nu-mi pasa daca-n juru-mi urzesc din ura oameni
Priviri iscoditoare si vorbe cu venin,
Cat timp in ochi si-n cuget cu nimeni alta sameni
Si din adancuri oarbe imi nalucesti senin.

Nu-mi pasa de e blestem sau har pe a ta buza,
In care cu nesatiu din plin m-am adapat,
De esti un demon fraged sau o plapanda muza,
De porti in piept cenuse sau foc involburat.

Esti tu - si imi ajunge sa fii cum esti: unica.
Din sutele de veacuri, doar unul te-a nascut;
Din miile de stele, doar o planeta mica;
Din toata omenirea doar sufletu-mi tacut.
*
Pe rugul ce ma arde te vei urca odata.
In flacara iubirii si tu te-i mistui.
Privirea ta de piatra, azi dura si curata,
Isi va topi seninul si se va adumbri.

Mandria fruntii nalte se va lasa umila
Pe pieptul unde jarul dorintei va fi strans,
Si limpedele zambet, ce n-a stiut de mila,
L-o turbura gheena fierbintelui tau plans.

In valvatai de patimi cadea-vor in cenusa
Trufase brate albe si visuri, la un loc.
Caci n-o sa poti - ca mine - prin tainica ei usa,
S-ajungi la nemurire, cu aripe de foc!
*
Asa cum in furtuna loviti torsnesc tufanii
Si-si clatina tulpina si-o surpa la pamant,
Iubirea ta cumplita imi pravaleste anii
Si-mi spulbera frunzisul de amintiri in vant.

Cu sila isi deschide o neinfranta cale;
Da jos credinti de-o viata si indragiri de-o zi,
Cu jertfa lor sporeste puterea slavei tale,
Pe inima-mi pustie sa poti in veci domni.

De-acuma esti stapana! Din mine pana-n zare
Nu zboara o dorinta, nu tremura un gand,
Sa nu ti se inchine cucernic la picioare -
Si-si sint o alauta de laude sunand.
*
Sa-ti pot uita faptura fugii in codru verde,
Si-am strans in brate, alba, tulpina unui fag -
Dar am simtit cu spaima copacul ca se pierde
In trup de fata, fraged si despuiat si drag.

Sa-ti pot uita privirea, ascunsu-m-am in noapte,
Dar stelele cu ochii tai galesi m-au gasit
Si glasul tau din umbra, in cantece si soapte
De ape nevazute, revine deslusit.

Atunci cu indarjire m-am sihastrit in mine,
Durai o manastire pe temelii de gand.
Dar la altar, in locul icoanelor straine,
Ma astepta obrazu-ti si imi zambea plapand.





Stante


Aceasta pagina a fost accesata de 1913 ori.