Autori > Ion Pillat
Stella maris
La plajă liniştită când stelele înnumeri
Coboară pe poteca pustie sub smochin
Colina, cumpănindu-şi izvoarele pe umeri,
Ca o fecioara greacă purtând urciorul plin.
Pâraie în şoptire ascund prin seară sură
Străvechile tulpine cu tinere mişcări;
Treptat mai şters amurgul în ritmică-măsură
Sandală de lumina o joacă peste mări.
Oglinzi se sparg cu zgomot şi se refac puzderii,
Colina se ridică pe cerul tot mai clar,
Când le aştern pe piatră poverile durerii,
Privind cum creşte steaua pe valul solitar.
Stella maris
Aceasta pagina a fost accesata de 614 ori.