Autori > Ion Pillat
Toamna
Au vuit prelung ca vantul pasarile migratoare
Peste casa parinteasca unde ieri m-am regasit
Singur cu lumina, care galbena venea din soare,
In odaia de-altadata sa-mi ureze bun sosit.
Toamna, iata-ne-mpreuna, gospodina ce porti cheia
Ruginita, ca o frunza, a trecutului meu mort.
Tomna, iata-ne alaturi, noi cu visul, pe aleia
Nucilor ce ancoreaza pentru iarna-n al tau port.
Precum seara, pe campie cand fasii se prinde ceata,
Tot auzi sunand vecernii si nu stii de unde vin,
Sub frunzarele rarite amintirea cheama viata,
Dar trecutul ii raspunde ca un clopot in declin.
Zile albe, zile negre… ce straine, ce departe,
Buclele in care dorul meu de cer l-am ingropat…
Toamna, lasa-ma sa mangai parul tau de frunze moarte,
Parul tau de aur rosu si de soare intrupat.
Toamna
Aceasta pagina a fost accesata de 664 ori.