Autori > Ion Pillat
Trei calari
Când pe turlele cetăţii medievale
Flori de umbră, liniştite, s-au lăsat,
Sună tropot şi răsună-n vale
Ca un cântec bătrânesc şi măsurat.
Trec sub porţile boltite din cetate,
Pe-un cal negru, pe-un cal alb şi pe-un cal murg,
Trei călări cu suflete ciudate
Şi cu umbrele lungite de amurg.
Au pornit cu noaptea largă înainte:
Cântă unul ca şi soarele în zori,
Altul că-nserarea pe morminte
Părăsite de iubire şi de flori.
Dar al treilea cuvinte de lumină
Şi de umbră nu rosteşte, ci, tăcut,
Îşi ascultă inima lui plină
De nădejdea şi durerea din trecut.
Trei calari
Aceasta pagina a fost accesata de 644 ori.