• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Un monah orb vorbeste

Aud talangi din vai cum vin spre mine...
Amurgul piere lunecand prin aer.
Mai trist se face-al sipotelor vaer,
Mai trista pacea sfanta-a manastirii.
Ce dulce suna-a seara armonia!
Prelung trezeste glasul amintirii!
Simt luna iar cum urca pe coline
Si cum deschide portile visarii,
Stergand prin zari pastelul inserarii,
Turnand in suflet larg melancolia.
Simt ochii mei ce nu mai pot sa vada...
In sufletu-mi patrund din gol de noapte
Lungi freamate de vant prin brazi - si-n noapte
Izvoare plang sub poduri de zapada.
Razlet rasuna un ecou ... si tace
Ducand cu el o ne-nteleasa vraja.
Tovaras zvonul apei se desface
Adormitor, cu veghea mea de straja.
Era-n amurg pe tarmuri apusene
Cand rataceam in urmariri desarte
Simtind ca nicaieri nu se desparte
Faptura mea, de vise letheene.
Zadarnic portocali cu rod de aur
Ma asteptau, si-n van, in chip de-argile
Tanagreene, in apusul zilei
Plecau femei ca sa culeaga laur
Pe cand aezii se-ntreceau pe struna...
Nu mai credeam in spusele Sibilei
Ca Ea veni-va-n  rasarit de luna
Cu ochi muiati sub matasoase gene,
Purtand pe brate fragede zambile
Intr-un amurg pe tarmuri apusene.


Si Ea veni - Profilul efemeric
Se zugravi pe ceruri de lumina,
Se oglindi in ceruri de lumina
Ce se boltea pe mari de intuneric.
Si jocul razei rupt in vii rasfrangeri
Nimba in valea vecinicilor plangeri
Un chip dintr-o planeta mai divina.
Pieri din ochii-mi totul" vis si lume.
Se stinse  universul - Ea ramase.
Si luna ce urca prin tari de brume,
O adumbrea cu raze de matase.
Pieri in suflet totul, amintirea
Trecutului se sterge la privirea
Unei copile ratacita-n lume...
Si dureros, pe tarm sapat de ape,
Eu am cules-o numai din privire
Si am rapit-o sub inchise pleoape,
Am dus-o-n tari cu vecinica zapada...
Apoi din ochi ca pururea s-o vada
Mi-am smuls lumina lumii trecatoare.


Si am lumina fetei Ei pe veci,
Calugar orb sub bolta fara soare
Inchis in paza zidurilor reci.





Un monah orb vorbeste


Aceasta pagina a fost accesata de 604 ori.