Autori > Ion Pillat
Zeu marin
La lumina lunii vreau la noapte
Să-ţi arunci năvodul de pe ţărmul
Insulei, de unde marea poartă
Argint-viu pe tavă peste care
Licăresc în jocuri de sidefuri
Solzii apelor ca o mătase
Unduindu-şi moale foşnitură.
Şi de tragi de plasa grea, s-aducă
Pe nisipul ud de spuma lunii,
Străveziu de vis, un straniu peşte,
Zeu marin născut din îndrăgirea
Valului cu raza într-o scoică
Ce-şi deschide miezul roz pe prundul
De mărgean al peşterilor mării.
Cu ochi turburi încă de vedenii
Şi smuls lor, la tine să se-uite
Ca prin ceaţă altor lumi - cu ochii
Încleiţi de sarea nemuririi.
Tu să-l ierţi de moarte, dându-i drumul
Şi de-atunci în fiecare noapte,
De e lună, să coborî pe plajă,
Şi scoţând din sân nostalgic fluier,
Să-l rechemi la ţărm - şi El să vină.
Desfacandu-se de ape, să răsară
Chipu-i proaspăt rupt din veşnicie,
Ochii turburi încă de vedenii,
Şi să stea sub scânteierea lunii
Împietrit de viersu-ţi până-n zori.
Zeu marin
Aceasta pagina a fost accesata de 601 ori.