Autori > Edgar Poe


Anabel Lee




De demult s-a-ntamplat, de demult...
Era langa-o mare cu ape-argintii,
O fecioara traia, si poate c-o stiti,
O fecioara, Annabel Lee;
si traia doar c-un gand - s-o iubesc mereu,
si traia - sa ma poata iubi.

Eu - un copil - si ea un copil,
Langa-o mare cu ape-argintii,
Ne iubeam ca un cantec mai presus de iubire
Ca un cantec - Annabel Lee;
si priveau, pizmuind preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din tarii.

si asa s-a-ntamplat ca-ntr-o zi, demult,
Langa marea cu ape-argintii
Un vant de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
inghetand-o pe Annabel Lee;
Maritele-i neamuri au dus-o departe.
Departe de mine, spre miazazi,
si-au inchis-o in mormantul de piatra,
Langa-o mare cu ape-argintii.

Chiar serafii, nicicand fericiti ca noi,
Pizmuindu-ne priveau din tarii -
Da, asa s-a-ntamplat (si cu totii o stiu
Langa marea cu ape-argintii)
Ca-ntr-o noapte un vant se-abatu, geros,
inghetand, ucigand pe Annabel Lee.

Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea
Celor mai batrani decat noi, doi copii -
Celor mai intelepti decat noi, doi copii -
si nici ingerii de sus, din tarii,
Nici demonii din funduri de-ocean
N-au sa poata vreodata visul meu desparti
De-al frumoasei Annabel Lee.

si, prin noapte, urcand, luna-mi pare un gand
Al fecioarei Annabel Lee;
si din ochii stelari eu vad ochii ei mari,
Ai frumoasei Annabel Lee;
si in fluxu-nnoptat langa ea stau culcat,
Langa draga, iubita, logodnica mea,
in mormantul din tarmuri pustii,
Langa tarmuri cu valuri pustii.




Anabel Lee


Aceasta pagina a fost accesata de 603 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio