Autori > Edgar Poe
Balada nuptiala
Pe frunte am o cununa, in deget am un inel,
Pe umeri somptuosul costum;
Matasuri si giuvaere regesti port pe el
Si sint fericita acum.
Caci stapanul meu ma iubeste;
Cand el facu-ntaia oara dorintei drum,
Simtii in pieptul meu cum bucuria creste,
Caci vorbele sunau ca de mort, si apoi zburau ingereste
Iar vocea parea a celui care cazu vitejeste
In lupta din fundul vaii
Si e fericit acum.
El, ca sa-mi dea incredere, asa de bland imi vorbi!
Si palida mea frunte o saruta, dar cum?
De o visare lenesa in mine se trezi,
Care spre tintirim incet ma invarteji,
Pana ce eu, ca in vis, catre cel de-alaturi soptii
(Crezand ca este el, cel mort - d'Eformie),
"Sint fericita acum!"
Asa au fost, iata, spuse aceste vorbe ce canta,
Iata asa a fost fagaduiala de fum,
Dar cu toate ca-mi fu credinta veche infranta,
Cu toate ca si inima mea se trezi si ea toata franta,
Inelul acesta de aur cuvanta,
Arata ca sint fericita acum!
Domnul sa nu ma fi amagit!
Caci parca visez si nu stiu cum
Sufletul imi e deznadajduit;
Mi-e teama sa nu fac un pas gresit,
Mi-e teama ca cel mort si parasit
Nu e fericit acum.
Emil Gulian
Balada nuptiala (in original Bridal Ballad) a vazut lumina tiparului in ianuarie 1837 in revista Southern Literary Messenger
Balada nuptiala
Aceasta pagina a fost accesata de 597 ori.