Autori > Edgar Poe
Cantec
Era de ziua nuntii tale,
Cand viu se-aprinse chipul tau,
Desi norocu-ti zambea in cale
si lumea, doar iubire-n jurul tau.
si-n ochi o slava luminoasa
(Oricare putea fi)
Fu tot ce pe pamant privirea-mi dureroasa
A putut-incantare-privi.
Poate acel foc era pudoare
-Drept asta trece-ncai-
Desi el desteapta o mai cumplita ardoare
in pieptul aceluia, vai,
Care, de ziua nuntii tale,
Vazu cum viu se-aprinse chipul tau,
Desi norocu-ti zimbea in cale,
si lumea, doar iubire-n jurul tau.
Cand viu se-aprinse chipul tau,
Desi norocu-ti zambea in cale
si lumea, doar iubire-n jurul tau.
si-n ochi o slava luminoasa
(Oricare putea fi)
Fu tot ce pe pamant privirea-mi dureroasa
A putut-incantare-privi.
Poate acel foc era pudoare
-Drept asta trece-ncai-
Desi el desteapta o mai cumplita ardoare
in pieptul aceluia, vai,
Care, de ziua nuntii tale,
Vazu cum viu se-aprinse chipul tau,
Desi norocu-ti zimbea in cale,
si lumea, doar iubire-n jurul tau.
Dan Botta
Cantec (in original Song) a vazut lumina tiparului in volumul Tamerlane and Other Poems, Boston, 1827
Cantec
Aceasta pagina a fost accesata de 633 ori.