Autori > Edgar Poe
Celei din paradis
Tu mi-erai totul, dragoste,
Al sufletului har,
Un verde-ostrov in mare, dragoste,
Fantana si altar,
Incins cu poaem dulci si flori,
Flori ale mele doar.
Vis prea frumos spre-a fi putut
Sa steie! Ah, limpede minune!
Ai rasarit, si te-am pierdut!
Un glas din viitor imi spune:
"Treci, treci", dar peste Trecut
Sufletul meu ca pe-o genune
PLuteste-amar, apatic, mut.
Caci pentru mine, vai, ah, vai,
Lumina vietii s-a sfarsit!
Nu mai ... nu mai ... nu mai...
(Solemna mare a grait
Pe tarm nisipului balai)
Nu va-nflori copac trasnit,
Nici vultur nu zbura-va mai.
Caci zilele sint incantatii
Si ale noptii mele vise
Sint unde ochii constelatii,
Si pasii tai aprindu-ti-se,
In ce eterne gravitatii,
In ce eterice abise!
Dan Botta
Celei din paradis (in original The One in Paradise) a vazut lumina tiparului in ianuarie 1834, in revista Godey's Lady's Book, din Philadelphia.
Celei din paradis
Aceasta pagina a fost accesata de 635 ori.