Autori > Edgar Poe
Clopotele
I. Clopotei de sanie,
Clopotei de-argint!
O, ce lume de-ncantari e-n duiosul lor alint!
Cum clinchesc, clinchesc, clinchesc,
in vazduhul noptii reci,
De cand stele ce clipesc
Sus pe cer, din ochi clipesc
Cu descantul lor de veci;
si se prind in mers, mers, mers,
intr-un fel de runic vers,
intr-o tintinabulare muzical doinind din ei
Clopotei, clopotei, clopotei, clopotei,
Clinchete si singhete de clopotei.
II. Clopote de nunta,
Clopote de aur
O, ce lume fericita-n armoniosul lor tezaur!
si pe-al noptii dulce vant
Cum isi cant-al lor descant!
si din notele-n risipa,
Dimpreuna,
Ce cantare se-nfiripa
Pentru turtureaua ce asculta, cu-o aripa
Peste luna!
Din sonorele calicii
Ce talaz masiv de eufonice delicii!
Ce de hohote!
Ce de clocote!
Cum rostogoleste-n sopote,
Rapitorul ritm de clopote
Cantecul si-ncantecul de clopote
Clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote, clopote,
Clangatul si zangatul de clopote!
III.Clopote de-alarma, clopote de-arama!
Ce fantastice terori tulburarea lor proclama!
si-ntr-al noptii aspru vant
Cu ce spaima ne-nspaimant!
Prea-ngrozite spre-a grai
Pot racni, racni, racni
in discordie nebuna
intr-o apriga chemare de-a da ajutor la foc,
intr-o infruntare-adusa surdului, salbaticului foc,
Ce se urca sus, mai sus, c-un dor beat de nenoroc
si-o-ncordare-alucinata
Spre-a stinge-acum, acum sau niciodata,
Palid inchipata luna.
Oh, clopote, clopote, clopote!
Ce poveste spun infricosatele lor sopote,
si ce vaer!
Cum mai suna, bat si rag!
Ce de spaime-arunca-n larg
in sanul tremuratorului aer!
Ci urechea desluseste
intr-un huiet, intr-un vuiet,
Cum primejdia se-nvolbura si creste;
Ci urechea prinde-n sopote
Dintr-un hohot,
Dintr-un tropot,
Cum primejdia se-afunda si da-n clocote,
in afundul si in clocotele furiei de clopote,
Clopote,
Clopote, clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote,
in tipatul si strigatul de clopote!
IV. Clopote de-ngropaciune, clopote de fier!
Ce solemne ganduri canta in prohodul lor sever!
Si-ntr-o noapte fara vant
De ce spaima te-nspaimant!
Cu al glasului lor patetic freamat!
Caci un sunet izbucnit
Din gatlejul lor dogit
E un geamat.
Clopotarii, clopotarii,
Sus in turle peste arii
Singuri stand,
Cei ce suna, suna, suna
Melancolicul comand,
Se simt mandri sa ne puna
Peste inimi un mormant.
Ei nu-s oameni si nici fieri.
Nu-s barbati si nici muieri,
Ci-s furtuna:
Craiul lor e cel ce suna ;
si el tuna, tuna, tuna,
Tuna
Un paian de clopote!
Sanul lui e-n zvocote
De acest paian de clopote!
Iar el joaca, joaca-n hohote
si se prinde-n mers, mers, mers,
intr-un fel de runic vers,
Cu sunetul de clopote,
Clopote, clopote, clopote,
Cu tunetul de clopote.
si se prinde-n mers, mers, mers,
in funebre ropote
intr-un vesel, runic vers,
Cu dangatul de clopote,
Clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote,
Cu bocetul si mugetul de clopote.
Clopotei de-argint!
O, ce lume de-ncantari e-n duiosul lor alint!
Cum clinchesc, clinchesc, clinchesc,
in vazduhul noptii reci,
De cand stele ce clipesc
Sus pe cer, din ochi clipesc
Cu descantul lor de veci;
si se prind in mers, mers, mers,
intr-un fel de runic vers,
intr-o tintinabulare muzical doinind din ei
Clopotei, clopotei, clopotei, clopotei,
Clinchete si singhete de clopotei.
II. Clopote de nunta,
Clopote de aur
O, ce lume fericita-n armoniosul lor tezaur!
si pe-al noptii dulce vant
Cum isi cant-al lor descant!
si din notele-n risipa,
Dimpreuna,
Ce cantare se-nfiripa
Pentru turtureaua ce asculta, cu-o aripa
Peste luna!
Din sonorele calicii
Ce talaz masiv de eufonice delicii!
Ce de hohote!
Ce de clocote!
Cum rostogoleste-n sopote,
Rapitorul ritm de clopote
Cantecul si-ncantecul de clopote
Clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote, clopote,
Clangatul si zangatul de clopote!
III.Clopote de-alarma, clopote de-arama!
Ce fantastice terori tulburarea lor proclama!
si-ntr-al noptii aspru vant
Cu ce spaima ne-nspaimant!
Prea-ngrozite spre-a grai
Pot racni, racni, racni
in discordie nebuna
intr-o apriga chemare de-a da ajutor la foc,
intr-o infruntare-adusa surdului, salbaticului foc,
Ce se urca sus, mai sus, c-un dor beat de nenoroc
si-o-ncordare-alucinata
Spre-a stinge-acum, acum sau niciodata,
Palid inchipata luna.
Oh, clopote, clopote, clopote!
Ce poveste spun infricosatele lor sopote,
si ce vaer!
Cum mai suna, bat si rag!
Ce de spaime-arunca-n larg
in sanul tremuratorului aer!
Ci urechea desluseste
intr-un huiet, intr-un vuiet,
Cum primejdia se-nvolbura si creste;
Ci urechea prinde-n sopote
Dintr-un hohot,
Dintr-un tropot,
Cum primejdia se-afunda si da-n clocote,
in afundul si in clocotele furiei de clopote,
Clopote,
Clopote, clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote,
in tipatul si strigatul de clopote!
IV. Clopote de-ngropaciune, clopote de fier!
Ce solemne ganduri canta in prohodul lor sever!
Si-ntr-o noapte fara vant
De ce spaima te-nspaimant!
Cu al glasului lor patetic freamat!
Caci un sunet izbucnit
Din gatlejul lor dogit
E un geamat.
Clopotarii, clopotarii,
Sus in turle peste arii
Singuri stand,
Cei ce suna, suna, suna
Melancolicul comand,
Se simt mandri sa ne puna
Peste inimi un mormant.
Ei nu-s oameni si nici fieri.
Nu-s barbati si nici muieri,
Ci-s furtuna:
Craiul lor e cel ce suna ;
si el tuna, tuna, tuna,
Tuna
Un paian de clopote!
Sanul lui e-n zvocote
De acest paian de clopote!
Iar el joaca, joaca-n hohote
si se prinde-n mers, mers, mers,
intr-un fel de runic vers,
Cu sunetul de clopote,
Clopote, clopote, clopote,
Cu tunetul de clopote.
si se prinde-n mers, mers, mers,
in funebre ropote
intr-un vesel, runic vers,
Cu dangatul de clopote,
Clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote, clopote,
Clopote, clopote, clopote,
Cu bocetul si mugetul de clopote.
Dan Botta
Clopotele (in original The bells) a vazut lumina tiparului in noiembrie 1849, in revista Sartain's Union Magazine of Literature and Art
Clopotele
Aceasta pagina a fost accesata de 683 ori.