Autori > Edgar Poe
Duhurile mortii
I.
Sufletul singur va fi stand
Sub recea piatra de mormant;
Si nimeni, intre multi nu va
Sa ispiteasca taina ta.
II.
Stai molcum in singuratate,
Caci nu esti parasit; doar ale
Mortilor ce-au fost toate
Cu tine-n timpul vietii tale,.
Sint langa tine si vor face
Asupra-ti umbra. Fii pe pace!
III.
Noaptea, clara, acum, se va cerni,
Stelele-n jur nu vor privi
Din tronurile lor din slava
Cu nadejdea-n lumina lor suava,
Ci rosiile lor goluri orbitale
Parea-vor slabiciunile tale
O febra si-o arusra vie
Ca sa te arda-n vesnicie.
IV.
Ai ganduri, nu le ptoi goni;
Vedenii, nu se vor topi.
De-acum din recii tai fiori
Nu mai trec roua de pe flori.
Boarea - rasuflul Domnului - e lina.
V.
Si negura de pe colina,
Statornica umbra, subtire,
Un simbol e, si-o amintire.
Atarna pe copacii serii
Ca un misteriu-ntre misterii.
Dan Botta
Duhurile mortilor (in original Spirits of the Dead) a vazut lumina tiparului in volumul Tamerlane and Other Poems, Boston, 1827
Duhurile mortii
Aceasta pagina a fost accesata de 601 ori.