Autori > Edgar Poe


Eulalie



Traiam sihastru
Pe-un jalnic astru
si sufletu-mi apa era statuta, cetoasa,
Pana ce blanda, frumoasa Eulalie imi deveni
imbujorata mireasa,
Pana ce-auria fata Eulalie imi deveni zambitoare mireasa.

Ah, stelele-n-nalt
Mai palide ard
Decat ochii fetei scanteietoare
si nicicand fulguiri,
Selenare aburiri
in tonuri de purpuri si margaritare,
Nu s-ar putea asemui cu-ale modestei Eulalie bucle-smerite la-nfatisare,
N-ar putea candva pretui cat-ale limpedei Eulalie, bucle umile la-nfatisare

indoiala si chin
Nu, nu mai revin
Caci sufletul ei in suspine ma va-nsoti,
si, cat e ziua de mare,
Arde puternic in zare,
Astraea pe bolti azurii,
in timp ce sotia-mi, Eulalie, mereu inalta spre ea privirea-n tarii
in timp ce frageda Eulalie, mereu inalta spre ea priviri viorii.




Eulalie
Eulalie - Cantec


Aceasta pagina a fost accesata de 658 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio