Autori > Edgar Poe
Israfel
Si ingerul Israfel, strunele inimii caruia sint laute, si care are cea mai dulce voce dintre toate creaturile Domnului.
Coranul
In al cerurilor ospel
Sta ingerul Israfel:
"Strunele inimii lui sint laute",
Nimeni nu canta pagan ca el,
Stele-amagite, incetinel,
Contenesc imnurile, se pleaca mute,
Pandind oicurarea vocii din el
Palpaind pe pra
Meridiilor cununa,
Indragostita Luna
S-a-mbujorat de drag
Ascultand in noapte:
(Pana si iutile Pleiade de lapte
Care sint sapte
S-au oprit fara soapte)
Spun si ele (corul de stele)
Si tot ce mut asculta cu ele)
Ca puterea care pe Israfel il avanta
E doar a lirei acele
Cu care sta el si canta;
A strunelor cu viata din ele,
Care, vrajite, cuvanta.
Dar ingerul calca pe-a boltii vecie
Unde e Dragostea zeu fara vina -
Si Cugetarea e datorie
Unde a Huriilor calma privire
E inmuiata cu-acea lumina
Ce adoram in a stelelor fire.
Asa ca, desigur, tu nu gresesti,
Israfel, ca astfel nesocotesti
Cantecul fara patimi si foc;
Laurii toti tu-i stapanesti
Ce adoram in a stellor fire.
In veci sa traiesti cu noroc!
Extazele, toate, serale,
Raspund ciudatei laute;
Al tau drag, a ta ura, al tau pas, a ta jale,
Dau glas infocarilor tale;
Stelele pot sa stea mute!
Da, tu ai Cerul; dar in ast hotar
E numai o lume de bine si-amar;
Florile noastre nu-s mai mult decat flori
Si, umbra doar, dreptei tale comori,
E lumina soarelui nostru de jar...
De eu as locui
Unde Istrafel
Si, in locul meu, de-ar fi el,
Poate asa patimas n-as sti
Sa cante muritoarele melodii,
In timp ce o nota cu totul de-alt fel,
Puternic, din lira-mi s-ar sui spre tarii.
Emil Gulian
Israfel (in original Israfel) a vazut lumina tiparului in volumul Poems by Edgar A. Poe, N. Y., 1831
Israfel
Aceasta pagina a fost accesata de 615 ori.