Autori > Edgar Poe
Taram de basm
Vai negre, ape viorii.
Paduri ca norii plumburii,
Fantasme ce nu se discern
Sub lacrimi picurand etern.
Mari lune ce cresc si dispar
Iara si iara si iar,
in ale noptii clipe line
Schimbindu-si locul pentru veci,
si sting stelarele lumine
Cu suflul fetei lor cei reci.
si-n timp ce miezul noptii bate
Cea mai intunecata luna
(Ce dintre specii cercetate
A fost gasita cea mai buna)
Se lasa jos, mai jos si inca
Cu centrul rezemat de-o stanca,
Ce peste munti se-nalta, pisc,
in timp ce uriasu-i disc
Coboara-n falduri largi, bogate,
Peste catune si palate,
Oriunde-ar fi, pe fiecare,
Pe codrii mandri si pe mare,
Pe spirite ce trec in zbor,
Pe orice lucru-nvins de dor,
si le ingroapa spre hodina
in labirintu-i de lumina.
si-atunci, enorm, oh, ce enorm,
E sufletul cu care dorm
Cu zorii, ele se ridica,
si maramele lunare
Suie-n ceruri pe-o arípa
C-un avint vijelios,
Ca... un lucru oarecare,
Sau un palid albatros.
si nu se mai slujesc de luna
Drept ceea-ce fusese buna
Videlicet drept cort,
(Extravagant spre acest port!)
Atomii ei, deci, se desfoaie
intr-un torent de ploaie,
Din care fluturii pamantului
Ce fug la cer pe crugul vantului
si se intorc in lume iar
(Fapturi in vesnica risipa!)
Ne mai aduc o mostra doar
Pe tremurata lor aripa.
traducere Dan Botta
Taram de basm (in original Fairy Land) a vazut lumina tiparului in volumul Al Aaraaf, Tamerlane and Minor Poems, Baltimore, 1829
Taram de basm
Aceasta pagina a fost accesata de 623 ori.