Autori > Reteganul Pop
Minte de muiere si pace - continuare
Cînd ajunse lelea Ana acasă, frîngîndu-și mînile și Măriuca bocindu-se, nu mai era chip să se apropie cineva de casă, că era ca un cărbune înflăcărat.
Pe Pavel l-a dus atunci numaidecît primarul la casa satului, unde l-a dat în paza străjilor și a făcut arătare la judecătorie.
Dimineața veniră în sat trei căruțe cu demni, unii de la judecătorie, alții de la banca cea de asigurare și alții de la banca cea cu banii. Au luat protocoale, au dus pe Pavel cu ei, și de atunci nu l-a mai văzut nime în sat; banca de asigurare l-a pîrît, căci a vrut să-i înșele, și l-au judecat la închisoare grea pe trei ani de zile. Banca cu bani, scoase demni de la judecătorie la fața locului și vîndură grădina și moșia pentru 1000 fl., ce împrumutase Pavel. Grădina o cumpără Ferecatul, că era numai peste drum de la casa lui, iar moșia o cumpără Niculae, feciorul lelii Ane. Lelea Ana își frîngea mînile și striga în gura mare: Tudumănesc, că-s a mele, nu le vindeți! Dar judecătorii îi arătară scris negru pe alb, că ea le-a vîndut lui Pavel, iar el le-a zălogit la bancă.
Acum ce era să facă lelea Ana cu Măriuca ei, draga mamii?
S-au tras la Niculae, care le primi cu bunătate, cu toate că din averea părintească nu căpătase nimic, și nu le imputa în veci vreo vorbă, nici el, nici muierea lui. Dar lelea Ana tot poamă bună rămase; dacă nu putea striga ca odată: "Tot e al meu ce-i aci", nu se putea răbda totuși să nu zică: "Hei, săraca lume, cînd eram io-n vremea mea, altcum purtam găzdușagul, nu ca voi!" Atunci Niculae îi zicea amărît, dar cu blîndețe: "S-a văzut, mamă, nu te lăuda, că știe satul tot".
Oamenii din sat cînd dau în vorbă de întîmplarea aceasta, zic cu toți unul ca altul: "Bună poamă-i lelea Ana! Pe bietul George l-a băgat în groapă cu gura ei, pe fecioru-so cu noru-sa i-a duduit din casă cu gura ei cea bună; fata și-a despărțit-o de omul cel de omenie, cu gura ei; moșia a păpat-o cu mintea ei cea mare, și acum șede la Niculae, care mai anțărț nu era bun de nimica."
Apoi spre încheiere mai zic oamenii așa: Vai de loc, cînd e muierea mai mare-n casă! Iar bătrînii satului zic așa: Minte de muiere, și pace!
Pe Pavel l-a dus atunci numaidecît primarul la casa satului, unde l-a dat în paza străjilor și a făcut arătare la judecătorie.
Dimineața veniră în sat trei căruțe cu demni, unii de la judecătorie, alții de la banca cea de asigurare și alții de la banca cea cu banii. Au luat protocoale, au dus pe Pavel cu ei, și de atunci nu l-a mai văzut nime în sat; banca de asigurare l-a pîrît, căci a vrut să-i înșele, și l-au judecat la închisoare grea pe trei ani de zile. Banca cu bani, scoase demni de la judecătorie la fața locului și vîndură grădina și moșia pentru 1000 fl., ce împrumutase Pavel. Grădina o cumpără Ferecatul, că era numai peste drum de la casa lui, iar moșia o cumpără Niculae, feciorul lelii Ane. Lelea Ana își frîngea mînile și striga în gura mare: Tudumănesc, că-s a mele, nu le vindeți! Dar judecătorii îi arătară scris negru pe alb, că ea le-a vîndut lui Pavel, iar el le-a zălogit la bancă.
Acum ce era să facă lelea Ana cu Măriuca ei, draga mamii?
S-au tras la Niculae, care le primi cu bunătate, cu toate că din averea părintească nu căpătase nimic, și nu le imputa în veci vreo vorbă, nici el, nici muierea lui. Dar lelea Ana tot poamă bună rămase; dacă nu putea striga ca odată: "Tot e al meu ce-i aci", nu se putea răbda totuși să nu zică: "Hei, săraca lume, cînd eram io-n vremea mea, altcum purtam găzdușagul, nu ca voi!" Atunci Niculae îi zicea amărît, dar cu blîndețe: "S-a văzut, mamă, nu te lăuda, că știe satul tot".
Oamenii din sat cînd dau în vorbă de întîmplarea aceasta, zic cu toți unul ca altul: "Bună poamă-i lelea Ana! Pe bietul George l-a băgat în groapă cu gura ei, pe fecioru-so cu noru-sa i-a duduit din casă cu gura ei cea bună; fata și-a despărțit-o de omul cel de omenie, cu gura ei; moșia a păpat-o cu mintea ei cea mare, și acum șede la Niculae, care mai anțărț nu era bun de nimica."
Apoi spre încheiere mai zic oamenii așa: Vai de loc, cînd e muierea mai mare-n casă! Iar bătrînii satului zic așa: Minte de muiere, și pace!
Minte de muiere si pace
Minte de muiere si pace - continuare
Aceasta pagina a fost accesata de 514 ori.