Prietenă cu tâmple sure, Tovarăşa de vreme rea! Cu brazii singură-n pădure Aştepţi de mult sosirea mea. La geamul odăiţei tale De veghe stai, mâhnită eşti. Andrelele tot mai agale Cu mâini zbârcite le-nvârteşti. Priveşti spre poarta cea uitată, Pe drumul unde nu-s drumeţi, Şi tot mai mult te laşi furată De presimţiri şi de tristeţi...