Autori > Alecu Russo


Contra latinizantilor ardeleni



Steaua Dunarii, in nr. 33, anul trecut, a reprodus din Gazeta de Transilvania apologia ardelenilor emeriti, ce lumineaza Principatele cu flacara limbii manualului de filozofie, de care Romania literara a vorbit in nr. 10, si citeaza totodata opiniunea corespondentului Gazetei din Zarnesti despre natiunile lumii alergand toate dupa uniune, iar numai natiunea romana, si ce parte din natiunea romana?... un milionas de moldoveni, prin Romania literara, prin Steaua Dunarii si prin Zimbrul, se impotrivesc misiunii ce destinul a impartit romanilor.

Romania literara, pentru odihna pedantilor, a incetat, dar principurile literare si limbistice, dar colaboratorii ei tot traiesc, si astazi ei revendica partea lor in hula Gazetei si se mandresc de truda ce si-au dat in cercetarea titlurilor ardelenilor noi a regenta intelepciunea noastra cu pensumuri latinesti.

Romania literara a zis: Petru Maior, Klein, sincai, Maiorescu, Costinestii, Ureche, Mihai Viteazul, stefan cel Mare sunt romani, dl Uitirab a fost roman... iar gramerianii de astazi sunt numai munteni, moldoveni, blajeni, brasoveni si ardeleni, da nu romani...

Romania literara a zis: pasareasca a venit din Ardeal, si Ardealul s-a facut o carte latineasca moarta; Principatele sunt si au fost vietatea romana.

Romania literara a zis: Ardealul, pe langa o mare eruditie, nu are nicicum filozofia lucrurilor lumii, nu are sau a prapadit constiinta traditiei istorice, nu are, nici a avut ispita educatiei neamului; de aceea eruditia Ardealului este seaca, stilul sau, o repetitie desflorita de retorica stiuta, si innoita din respectabila, dar moarta vechime, si rodul, o secatura pedanta, ce a nascut barbarismul latinesc al scoalelor.

Romania literara a zis: Ardealul nu a inteles pe reformatorii veacului trecut, si Petru Maior nu a visat comedia politico-limbistica de la 1848, mai in 15: — Domnul B. I. vorbea o limba, domnul B. II vorbea alta limba, domnii B. III si IV etc., etc. vorbeau limba manualului, domnul t., limba organului, domnii ceilalti vorbeau limba "foaiei" pentru minte, anima etc.

Romania a zis: limba scrisa a inceput la romani cu reforma religioasa, si cand limba se gasea formata si infasurata cu limbile megiesilor slavoni.

Romania, dupa Petru Maior, a zis: limba romana e de vita romana, iar nu latina, si este mai mult decat o greseala a predica latinirea: este un anahronism; prelungit anahronismul este un pedantism ridicol, si predicatorii anahronismului se cheama pedanti.

Romania a zis: de cand latinirea limbii, s-a latit si despartirea religioasa a romanilor; si toate ideile mari ale romanilor au izvorat din Principate... precum de a adopta limba romana in trebile statului si ale bisericii, fara a stramuta legea... Prin ea s-a mantuit nationalitatea: limba in biserica ne-a departat de slavonism, credinta neclintita ne-a despartit de puterile amenintatoare de atuncea.

Ce au a face cu chestiile aceste de capetenie micile umbre de mici dascalasi?... Ori din ce ungher al Romaniei ar veni un dascalas, chemat ori nechemat, pretuim ostenelile si meritul, daca isi da osteneala si are merit. Dar ceea ce nu se pretuieste, in Moldova mai cu seama, sunt sistemele pedantice si eronate, anahronismele care se impun in numele stiintei. Daca dascalasii predica pedanteria si anahronismele, vina este oare a moldovenilor? Sau a scoalelor care au insufletit pe dascalasi?... Pentru mandria Ardealului, osandi-s-ar milionasul de moldoveni a se hrani de latineasca de bucatarie, ce ne trimite milionasul de ardeleni?... Cand moldovenii se vor hotari a vorbi latineste, vor alege alta latineasca decat aceea a Ardealului. S-ar osandi oare milionasul de moldoveni, care de optzeci de ani traieste de ideile filozofice ale lumii civilizate, a se pune sub jugul scolastic al coteriilor pedantice, ori sub ce nume roman se infatiseaza?...

Mandria ca a conlucrat vrodata Ardealul la educatia Principaturilor trebuie sa fie stearsa din inchipuirea romana; silintele sau ostenelile unor feciori ai Ardealului, aruncate in ogoarele Principaturilor, nu sunt titluri la acea mandrie; fapta ar dovedi mai curand ca acei oameni, neavand cum intrebuinta in Ardeal invatatura lor, s-au indreptat in partile Romaniei, unde puteau fi auziti, intelesi si intrebuintati.

Dezunirea nu au sapat-o jurnalistii si criticii moldoveni, au sapat-o sistemele ardelenilor, aceste inchipuiri singuratice, care, in lipsa de realitati, s-au aruncat in ideologii . Jurnalistii moldoveni au strigat: "Frate Ioane, vorbeste sa putem intelege si noi, poate ca vorbiti bine pe la d-voastra; scrie sa pricepem si noi bunatatile si frumusetile ce ganditi..." Jurnalistii si criticii au zis: "Va rataciti, si rataciti inimile si mintile romanilor cu cimilituri fara noima; ne faceti din nou Trisotinii si Vadiusii veacului al XIX--lea". si d-voastra raspundeti cu o chestie pacatoasa de persoane si de dascalasi, o chestie de negot. D-voastra ati dat drumul pe calea pedantismului cailor neinvatati, ce isi zic literatori, de calca fara frau peste toate lexicoanele lumii si peste logica, pentru a imbogati sistemele d-voastra. D-voastra ati introdus in Romania patosul declamatiilor reci, argumentatia pentru un pahar de apa, tomuri pentru descoperirea unei reguli de gramatica latina aplicata la gramatica romana; d-voastra nu mai dati voie sa zicem tata, ci pater, d-voastra ati da foc lumii intregi, pentru ca lumea nu pricepe frumusetea, practica si patriotismul sistemelor.

De a face din chestii ca a noastre chestii de persoane, de a face din aceste persoane fenomene nationale, cand persoanele ne sunt prietene sau sunt tot dintr-un sat cu noi, este o slabaciune cunoscuta a coteriilor politice, stiintifice si literare. Dar tocmai pentru ca Termenul "ideologii" este folosit aici cu sensul de idei fantastice, fara suport real.

Toata romania a inceput deodata a fi o coterie, pedantismul s-a incuibat intre noi, si ne-am proclamat toti scriitori mari, moralisti, oameni de stat si de capacitate. Moldova se dezlipeste de aceasta coterie si proclama doctrina: ca dascalasul functionar, platit sau neplatit, are a da seama publicului de stiinta sa, de invatatura sa si de duhul acestei invataturi. Pe parola satenilor sai nu-l putem primi de om mare. Pentru dascalasii si autorii care iscalesc, publica si vand carti, dupa cenzura vine cenzura jurnalistilor si a criticilor. Orice se publica, gramatica, istorie, manuale, poezie sau filozofie, este proprietate nemarginita a criticii, ori de unde vin si fara osebire de laturile unde sunt nascuti; jurnalistii si criticii moldoveni nu vor lipsi a intrebuinta dritul lor de proprietate asupra scrierilor in toata intinderea dritului roman, care, latineste, ca sa ne inteleaga Ardealul, se zice: jus utendi et abutendi.

Cu aceasta nu credem a fi romani rai, nici care cearca neunirea. Nationalitatea si patriotismul nu stau in numele unora si al altora, nu se slabesc cu critici literare si nu se intaresc cu feticismul persoanelor. Norocire ca in Moldova se gasesc critici, adica oameni care se uita inapoi, sa vada ce au facut pedantii, si se uita inainte, sa vada ce vor mai face pedantii si in care rapa de ridicol ne vor arunca; fara dansii romania ar fi o adunatura de pedanti de tot soiul, ce s-ar socoti oameni mari, care s-ar sui in toate zilele la Capitol sa se ureze unii pe altii ca au scapat romania. Se aude gagaitul gastelor... Dar Camilii nu se zaresc!

Corespondentul din Zarnesti se intreaba de ce moldovenii nu se apuca de cei ce sed de una suta cincizeci ani in fruntea mesei, sau de fiii lui Israil?... si s-au apucat de dascalasii din Ardeal. Romanii din Zarnesti nu stiu ce sunt institutiile tarilor, pana acum ei nu au avut prilej a se ocupa de aceste chestii, si cred ca se sufla pe ele cum nu s-ar sufla in bors... Nu stiu iubitii nostri frati ca fruntasia, sub o numire sau alta, e plecarea sufletului omenesc, si ca numai nenorocirea pozitiei fratilor nostri i-a ferit pana astazi de fruntasie. Moldovenii si muntenii nu sunt mandri de fruntasii lor, ca e un rod al vietii politice si comerciale de cinci sute de ani: duhul fruntasiilor se poate preface, dar fruntasia nu poate pieri decat cu societatea, si de aceea am zis ca Ardealul e o inchipuire moarta, pentru ca a trait afara de societate si s-a luat in dragoste cu sisteme afara de viata. Dar oare zarnestenii nu cauta astazi cum ar ridica si ei o fruntasie sa o opuie fruntasiei ungurilor si fruntasiilor altor neamuri; oare ilustratiile literare de acolo nu fac o fruntasie ce va ridica fruntasia sociala, oare zarnestenii nu sunt mandri intr-atata, ca cinstesc in preotii lor desertaciunile limesti, care nu le dorim in preotii nostri?

Pentru fiii lui Israil marturisim ca este o fapta inteleapta a nu se apasa; suntem de aceia care chemam pentru dansii ingrijirea, dreptatea si dreptatile toate... ori sub ce chip si pretext se arata apasarea in lume, tot strambatate se cheama; acei care ridica la sarcinile tarii trebuie sa aiba locul lor la bunuri si la folosuri - precum romanii se despart in romani ortodocsi si romani catolici, vor fi si romani israeliti; si patria va castiga fii mai multi. Exclusia nu are simpatiile noastre, si am vazut, cu parere de rau, ca in organizarea unei societati, pentru indemnarea si ajutorul invataturii tinerimii, societatea isi pastreaza banii si simpatiile numai pentru tinerii romani, ce-si dovedesc bastina. Am fi dorit ca ajutorul sa se intinda la tot pamanteanul, fara osebire de lege sau de vita. Educatia, ocrotirea obsteasca, egalitatea morala si civila, impartasirea la toate sterg bastina si dau locuitori buni si indatoriti. Principatele au a multumi carmuirilor lor ca toleranta, jumatate inscrisa in coduri, a fost intreaga in aplicatie; si ne miram ca ardelenii emancipati de-abia sa nu cunoasca principiul evanghelic al tolerantei si sa strige razboiul!




Contra latinizantilor ardeleni


Aceasta pagina a fost accesata de 582 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio