Autori > Alecu Russo


Dezrobirea tiganilor



Proiectul dezrobirii in curand va intra in dezbatere, si ne magulim a crede ca, desi aceasta fapta a natiei nu va fi marturisita cu aceeasi marime de fizionomie nationala de la 1749 in biserica Triisfetitilor, rezultatul va fi tot acelasi. Nu este indoiala ca se va incuviinta si despagubirea, daca cumva adresuri numeroase ale interesatilor nu ar ierta de istov acea despagubire. Pana la promulgarea legii, (pe) care vom fi datori a o primi oricum, publicul este chemat de maria sa a (o) conlucra cu stiinta si opinia. Despre opinie o cunoastem... Iar pentru stiinta, ramane a o propune, discuta si raspandi presa pana la ziua hotararii.

Cat de marginit, mic este, un cetatean are datoria a aduce contributia glasului si a precugetarilor sale in chestii de asemene, de aceea, desi nemarginit mic in randul cetatenilor, ne credem dator a vorbi si tinti luarea-aminte a publicului asupra chipului despagubirii.

Hotararea obsteasca let 7257 aprilie 6 nu rosteste despre despagubire. Dar putem crede oare ca o despagubire sau o rasplatire nu a urmat?... Oare privilegiile date boierilor de N. Mavrocordato nu sunt vreo rasplatire a vecinatatii... si oare bastina scutelnicilor, prefacuti cu vremea in alte indatoriri, nu se leaga de dezrobirea locuitorilor?... Multe numiri din istorie se sterg, dar trebuie ani si iar ani ca urmarile unor institutii sa se nimiceasca de tot. Scutelnicie nu se mai poate si, sub orice nume ar mai trai, trebuie a cadea.

Rasplatirea ce se poate astepta astazi, suntem incredintati, va fi numai o rasplatire baneasca. Dar vine intrebarea: cum va urma acea rasplatire foarte insemnata, oricat de mic ar fi pretul despagubirii?

stim toti ca greutatile tarilor sunt mijloacele banesti; stim ca drumurile de fier, soselele, canalurile, spitalurile, temnitele, scoalele, amploiatii; soldatii, artistii, ulitele, monumentele etc., etc. se fac si se tin cu cheltuieli mari. Putea-o-(v)a oare visteria scoate pungi?... Sau fi-va ea silita a alerga la vreun greu imprumut, pentru a plati moldovenilor, ca zarafi si negutitori din piata, pretul unei marfi cu suflet si crestina?... Dar plata unui imprumut se poate sminti de vreo intamplare neprevazuta, caci bugeturile, cat de regulate, tot vor da deficituri; si sminteala ar fi datori a o plati moldovenii, care nu au avut robi. Nu cumva s-ar socoti, pentru intaia data in Moldova, a se introduce creditul statului pe alte baze decat creditul negutitoresc, nu se va lua oare hotararea de a se preface despagubirea intr-un venit (rente), ce ar reprezenta capitalul despagubirii hotarate, un venit potrivit de sase, sapte sau opt la suta, ce ar avea o inraurire folositoare asupra oborarii dobanzilor de astazi? Acel venit inscris in condicile insarcinatoare ale bugetului, va putea fi vecinic sau cu amortizatie.

Suntem pentru acest mod de despagubire; el ar avea folosul de a crea creditul public, a pune in circulatie valori necontestate si usor de a se negocia, ar mai deschide noua cai duhului speculatiei si ar aduce mai stranse relatii si legaturi intre tara si ocarmuire decat acele ale birului. si cu amortizatie sau fara amortizatie, se intelege ca darile dezrobitilor au a sluji venitul hotarat. Pentru amortizatie va fi menit prisosul si sporul dajnicilor noi si al copiilor. Fara amortizatie, sporul si prisosul vor intra in lazile visteriei pentru a contribui la cheltuielile statului.

Pentru cei dedati cu chestiile economice, consecintele se vad. Iar proprietarii de astazi pot sa-si realizeze marfa dindata, marfa asta omeneasca reprezentata prin valorile statului sau ale visteriei... Chibzuinta carmuirii va fi in intelepciunea sa de a cumpani pretul despagubirii ca un capital sau ca venit. Credem ca acest princip, introdus in tara, ne va inlesni alte chestii mari, care se vad in zarea politicii.

Dand astazi drumul discutiei presei asupra modului despagubirii, socotim a fi de un folos obstesc, si toate intelepciunile finantiale ale noastre ar trebui sa se puie la munca a lumina chestia si a patrunde pe speriati ca dreptul lor nu li se ia, decat se preface in alta proprietate, ce nu le va cere hrana, imbracaminte, raspunderea cugetului si ingrijirea de a o strange de pe drumuri in catuse, cand fuge impinsa cateodata de bataie, chinuri, iar de multe ori de glasul slobozeniei, ce-i striga rusinea si degradatia lui, si nedreptatea noastra.

Cand se nasc chestii de capetenie, de cele ce aduc stramutare in randuielile economice ale unei tari, misia presei este de a destepta publicul si a-l convinge de folosurile ce i se dau, in contra altor folosuri ce i se iau. Jurnalistii indeobste au acea misie, mai ales in tari neinvatate, unde obiceiurile si driturile sunt intemeiate pe asazaminte seculare, ce nu se potrivesc cu noile asezaminte ale omenirii si hristianismului. in asemene cazuri presa are de datorie nu numai a lumina, a discuta, dar a consilia, a intari si a dezveli acea scanteie a sufletului oamenilor, ce-i indeamna la fapte mari si la jertfe, si se zice Marinimie. Toti cei ce scriu nu inteleg astfel si se prefac in moralisti de sarivari, pepeli sentimentali, in loc de a imbarbata jertfa si dovedi folosul prefacerii. intr-o polemica vestita a raposatei Romanie literara dl Mihail Kogalniceanu presimtea pe raii moralisti in chestii de finante si averi.

Suntem de scoala aceea ce zice carmuirilor, cand prefacerile vin: driturile capatate au sfintenia lor relativa, si in cumpana stramutarilor trebuie a se arunca alte drituri: de acele ce nu vatama nici existinta tarilor, nici vrednicia personala a omului.

De a purta morala pe principiul robiei numai, ar fi un curs de retorica mai mult, in acele mii de cursuri facute pana astazi, fraze, logica, simtire, toate mai frumoase decat frazele, simtirile si logica noastra, dar mustrarea indeosebi asupra fostilor indrituiti ai robiei este mai mult decat o mustrare zadarnica, este o zgandareala la patimile indaratniciei individuale si slabeste porneala obsteasca.

Necumpana pepelilor nu trebuie a ne departa de discutia serioasa a interesurilor materiale si a ne convinge ca prefacerea robiei in bani este un folos mai simtitor pentru indrituiti decat robia.

Sa luam condicile de vanzarea tiganilor de 15 ani incoace. Ele ne vor dovedi ca increderea in cumpararea lor lipsea si ca musteriii se departase din zi in zi. Vanzarile au fost pe mici some de suflete, si, in contradictie cu un articol ce a huit in zilele aceste, cumparatorii nu sunt de acei proprietari de mii si sute de tigani. Cu cat o proprietate e mai mica, cu atata e mai exploatata; si folosurile cele multe si abuzive le-au avut proprietarii de tigani putini la numar. Daca vreodata s-ar provoca o cercetare in condicile judecatoriilor si o cercetare despre soarta trecuta a vietuirii dezrobitilor, aceste doua fapte economice s-ar putea usor dovedi.

Convictia de greutate ce se intampina a se vinde tiganii ne aduce la alta convictie, anume ca proprietarii de tigani aveau un capital ce nu le da toata dobanda ce da banul, un capital greu de a preface. O mare parte din tiganii boieresti nu platea nici o dajdie, o parte sunt netrebnici la munca pamantului, ca salahori se vad rari, si un gradinarit nu platea de multe ori hrana si ingrijirea lor.

Putem astazi rezuma proiectul supus hotararii: 8 si 4 galbeni sufletul de vatrasi si laiesi fara osebire de varsta si de sex; se scot numai nevolnicii.

Iar modul despagubirii se incheie in urmatoarele cinci articole: 1. Obligatiile despagubirii vor fi nominative. 2. Acestea se vor imparti in doua serii dupa valoarea lor. Seria a va fi de la 200 pana la 900 lei, iara b de 1.000 lei. 3. Ele se vor trece in condicile ce vor purta numirea de registrul datoriei publice, in rand dupa ordinul numeratiei. 4. Creditorii statului vor primi atatea obligatii, cate se cuvin, spre a acoperi suma datorita de stat, si vor fi inscrisi la registru pe numarul obligatiilor ce vor primi. 5. Pentru primirea procentelor, creditorii statului vor infatisa obligatiile la sfarsitul fiecarui an si, pe langa achitarea de primirea procentelor in dosul obligatiilor, vor slobozi si adeverire de primire sub a lor iscalitura.

Proiectul legiuieste dupa pilda altor staturi: Exoflesirea obligatiilor (capite si dobanzi) prin glasul sortilor, precum se urmeaza cu datoriile Eforiei Parisului, adica din termene in termene obligatiile, dupa numeratia lor, sunt chemate a trage la sorti exoflesirea lor. Cele ce nu ies, se amana la a doua vadea, si din vadea in vadea, dupa mijloacele date creditului intr-un timp hotarat, toate obligatiile se gasesc stinse.

Operatia despagubirii este asa: de pilda, dl S. are una suta suflete tigani de categoria intai, adica de cei cu cate 3 galbeni, si una suta cate de 4 galbeni, peste tot i se cuvine 1.200 galbeni, sau in lei de piata 44.400. Pentru aceasta suma statul sloboade dlui S. atatea bucati (sineturi) cate de 1.000 lei si de 900 lei si de 200 lei, cate vor acoperi suma intreaga de 44.400 lei, cum se socoate in cursul pietii; iar bucatile toate poarta dobanda cate 10 la suta. La a doua tragere, bunaoara, numerele neiesite la tragerea dintai concureaza cu obligatiile numerate 2. in alte tari obligatiile nu se fac pe capital, dar pe venit numai, care reprezenteaza capitalul; dar intr-o tara de speriati obligatiile vor cuprinde si rostirea capitalului, pentru odihna duhului inca neintelegator de aceste operatii.

Ce castiga tara si ce castiga indrituitii prin acest mod?... tara castiga, ca, fara a avea comori in moneda, nu are nevoie de a inmulti birurile, sau a se imprumuta cu milioane de pe aiurea, care milioane trebuie iarasi a se duce de unde au venit, ba inca si cu un spor de dobanzi. tara castiga, ca ne deprinde a avea incredere in noi insine, si isi poate pregati mijloace pentru toate marile imbunatatiri ce asteptam; tara castiga, ca vom avea mandria faptelor noastre si mandria de a sustine creditul ce ne dam, si ne va strange imprejurul ei cu noi legaturi mai vii...

Dar proprietarii, oare pierd ceva? Vedem ca pretul hotarat e un pret foarte insemnat si care nu se gaseste chiar in tranzactiile urmate de bunavoie. Daca ideea pierderii ar putea prinde vreun loc, ar fi numai ca banii nu se numara odata. Asta idee ii dreapta dupa codul civil, dar dritul codului civil trebuie sa slabeasca inaintea dritului omenirii si al vietii publice; caci natiile, adunate in staturi, au dreptul de a le modifica, cand trebuinta o cere. Sila morala a noroadelor abrogheaza cateodata puterea dritului particular de a dispoza dupa plac de un lucru... dritul cunoscut in jurisprudenta "user et abuser", jus utendi et abutendi.

Insa, in viata privata, sunt oare un fenomen tranzactiile pe termene lungi, si cu conditii de plata din vreme in vreme?... Nu sunt zapise, prin care se dau bani in imprumut pe cinci, sase si zece ani, platitoare de capitale si dobanzile lor din vadele in vadele?

Aceste zapise nu trec din mana in mana, si escontul lor nu se suie si se coboara dupa nevoile partizilor? 8.000 galbeni in obligatiile statului se vor vinde, ca si toate sineturile si vecselele ce se vand in piata, cu osebire ca amaneturile si sigurantele private aduc prelungiri, procesuri; iar obligatiile statului se vor privi ca bani gata, cu atata mai lesne, ca sunt mici si pot usor intra in toate tranzactiile.




Dezrobirea tiganilor


Aceasta pagina a fost accesata de 744 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio