Autori > Alecu Russo
Mihai Cuciureanu
Romania literara la deschiderea ei a inceput cu o notita trista despre o pierdere mare ce a facut neamul romanesc cu Neculai Balcescu, nu numai ca un cercetator de istoria neamului, dar ca o inima aprinsa de ravna neamului. Astazi mai trecem inca o pierdere, si Romania isi va face o datorie sfanta a deschide coloanele sale la toate biografiile oamenilor si tinerilor, ce au lucit ca stele luminoase cu fapta sau cu nadejdea pe cerul ist intunecat inca al desteptarii si al falei romanesti. Fara a schimba nimica, dam publicului notita lui Mihai Cuciureanu, ce ni s-a impartasit de familia lui in urmatorul chip:
"Mihail Cuciureanu - nascut in 5 noiembrie 1819 in Botosani. Parintii sai, boieri cinstiti si pretuiti in opinia publica, au sadit cu inlesnire in primitoarea inima a pruncului si a junelui principiile religiei crestine si iubirea de neatarnare de care el insusi era cu preferinta stapanit. Dupa ce primise pe bazele acestor principii, in casa parinteasca, pregatirea elementara, asupra careia raposatul acum padagog Ch. de Du-chet, barbat pre iubitor de neatarnare, a avut o priincioasa inraurire, el a fost primit la Gimnaziul din Pesta, unde se gasea sub privegherea mai vrastnicului sau frate (Dr. Cuciureanu) si sub povatuirile pretuitului literator Dr. Pavel Vasici; dar pustiitoarea holera asiatica, care la 1831 secera acolo mai cu asprime crudele ramuri ale societatii, indemnara pe mosul sau Baron i Cristea (ce se afla la Buda la bai) de a-l lua cu sine spre a-l duce la casa parinteasca. — Dupa incetarea epidemiei tanarul a fost ocupat cativa ani la Cernauti spre savarsirea studiilor gimnaziale, de unde era sa porneasca la 1837 catre Germania pentru invataturile mai nalte, cand boala parintelui sau il nevoi a se intoarce iarasi la Botosani spre a-si deplini catre acesta cele din urma datorii.
Cu talent pentru poezie, cautand si pretuind relatiile cu tinerii literatori din patrie: Hrisoverghi, Negruzzi, Ralet, Kogalniceanu, Alecsandri si altii, junele a publicat la 1839 o brosura sub titlul "Poetice cercari", careia in curand a urmat si o a doua editie sporita si care a fost bine primita de public.
La acest prilej printul atunci stapanitor Mihail Sturza, cunoscand mai de aproape bunele sentimente (ale) acestui june, a voit a-l trece in ramul functiilor judecatoresti, oranduindu-l asesor la tribunalul tinutului Neamtu; fiind insa ca acolo postul acela era ocupat de un tanar cu asemene principii si amic al Cuciureanului, acesta s-a aparat de a primi functia, presimtind paguba ce ar suferi asemene schimb poetul si caracterul sau.
Mai tarziu primi un asa post in tribunalul pentru Suceava, unde la scurt timp a dezvelit o intregime de caracter, care a indemnat pe marele logofat al dreptatii stefan Catargiu de a-l recomendui domnitorului, in privirea caruia s-a si inaintat atuncea prin decret foarte magulitor la rangul de comis.
Dar o raceala patrunzatoare primita la intoarcere de la o excursie facuta la printii Cantacuzinesti, care prin ale lor deosebite calitati il trageau foarte mult si pe care si el ii pretuia din inima, i-a prilejuit o inflamatie serioasa, din care i s-a tamplat si moartea in Falticeni la 5 mai 1844 in varsta de 24 ani si 6 luni".
La aceasta notita vom ajuta, noi, care am fost aproape prieten al tanarului poet secerat fara de vreme, noi, care suntem acel amic, pentru care nu a primit el functiile judecatoresti la Piatra, ca Miluta Cuciureanu era un suflet gingas si dulce, indatoritor, bland cu micii, vrednic cu cei mari, un suflet ales, iubitor de flori, de natura si de frumusetile zidirii; lucrul ce inima lui iubea mai mult decat viata, decat prietenii, poate, decat natura, decat florile, decat poezia insasi era... Romania. "Cercarile poetice", tiparite la 1839, sunt pline de sentiment patriotic, precum si scrierile ce s-au mai gasit netiparite. El avea douazeci si patru ani cand a inchis ochii. Aceste doua cifre spun ca cercarile erau niste fagaduinte frumoase, de care literatura este astazi lipsita, fagaduinta ce Cuciureanu ar fi tinut, ca fagaduinta lui era sfanta. Pentru prietenii lui moartea sa a fost o mare durere, dar asta este mangaierea ca aducerea-aminte a sa nu s-a sters si nu se va sterge de curand din inimile lor.
"Mihail Cuciureanu - nascut in 5 noiembrie 1819 in Botosani. Parintii sai, boieri cinstiti si pretuiti in opinia publica, au sadit cu inlesnire in primitoarea inima a pruncului si a junelui principiile religiei crestine si iubirea de neatarnare de care el insusi era cu preferinta stapanit. Dupa ce primise pe bazele acestor principii, in casa parinteasca, pregatirea elementara, asupra careia raposatul acum padagog Ch. de Du-chet, barbat pre iubitor de neatarnare, a avut o priincioasa inraurire, el a fost primit la Gimnaziul din Pesta, unde se gasea sub privegherea mai vrastnicului sau frate (Dr. Cuciureanu) si sub povatuirile pretuitului literator Dr. Pavel Vasici; dar pustiitoarea holera asiatica, care la 1831 secera acolo mai cu asprime crudele ramuri ale societatii, indemnara pe mosul sau Baron i Cristea (ce se afla la Buda la bai) de a-l lua cu sine spre a-l duce la casa parinteasca. — Dupa incetarea epidemiei tanarul a fost ocupat cativa ani la Cernauti spre savarsirea studiilor gimnaziale, de unde era sa porneasca la 1837 catre Germania pentru invataturile mai nalte, cand boala parintelui sau il nevoi a se intoarce iarasi la Botosani spre a-si deplini catre acesta cele din urma datorii.
Cu talent pentru poezie, cautand si pretuind relatiile cu tinerii literatori din patrie: Hrisoverghi, Negruzzi, Ralet, Kogalniceanu, Alecsandri si altii, junele a publicat la 1839 o brosura sub titlul "Poetice cercari", careia in curand a urmat si o a doua editie sporita si care a fost bine primita de public.
La acest prilej printul atunci stapanitor Mihail Sturza, cunoscand mai de aproape bunele sentimente (ale) acestui june, a voit a-l trece in ramul functiilor judecatoresti, oranduindu-l asesor la tribunalul tinutului Neamtu; fiind insa ca acolo postul acela era ocupat de un tanar cu asemene principii si amic al Cuciureanului, acesta s-a aparat de a primi functia, presimtind paguba ce ar suferi asemene schimb poetul si caracterul sau.
Mai tarziu primi un asa post in tribunalul pentru Suceava, unde la scurt timp a dezvelit o intregime de caracter, care a indemnat pe marele logofat al dreptatii stefan Catargiu de a-l recomendui domnitorului, in privirea caruia s-a si inaintat atuncea prin decret foarte magulitor la rangul de comis.
Dar o raceala patrunzatoare primita la intoarcere de la o excursie facuta la printii Cantacuzinesti, care prin ale lor deosebite calitati il trageau foarte mult si pe care si el ii pretuia din inima, i-a prilejuit o inflamatie serioasa, din care i s-a tamplat si moartea in Falticeni la 5 mai 1844 in varsta de 24 ani si 6 luni".
La aceasta notita vom ajuta, noi, care am fost aproape prieten al tanarului poet secerat fara de vreme, noi, care suntem acel amic, pentru care nu a primit el functiile judecatoresti la Piatra, ca Miluta Cuciureanu era un suflet gingas si dulce, indatoritor, bland cu micii, vrednic cu cei mari, un suflet ales, iubitor de flori, de natura si de frumusetile zidirii; lucrul ce inima lui iubea mai mult decat viata, decat prietenii, poate, decat natura, decat florile, decat poezia insasi era... Romania. "Cercarile poetice", tiparite la 1839, sunt pline de sentiment patriotic, precum si scrierile ce s-au mai gasit netiparite. El avea douazeci si patru ani cand a inchis ochii. Aceste doua cifre spun ca cercarile erau niste fagaduinte frumoase, de care literatura este astazi lipsita, fagaduinta ce Cuciureanu ar fi tinut, ca fagaduinta lui era sfanta. Pentru prietenii lui moartea sa a fost o mare durere, dar asta este mangaierea ca aducerea-aminte a sa nu s-a sters si nu se va sterge de curand din inimile lor.
Mihai Cuciureanu
Aceasta pagina a fost accesata de 590 ori.