Autori > Alecu Russo


Poetul Dascalescu



Romania literara, Zimbrul, in urma Steaua - care are toate simpatiile noastre pentru calduroasa si folositoarea sa redactie, desi limba ei bate prea in frantuzie, - si mai mult o brosura tiparita in iasi in anul acesta, au facut cunoscut publicul cu talentul dlui Dascalescu - un talent drept si adevarat national, ca se talmaceste cu limba, naravurile si durerile romanului. De la ivirea brosurii dlui Dascalescu au trecut vro sase luni, si in zadar am asteptat ca magistratii si areopagele sa-si deie socotinta spre a opri sau a indemna publicul; dar areopagele au fost mute, si critica a tacut pana astazi.

Prin critica nu intelegem numai aceea care bate fara crutare frazeologia, saracia ideilor, pedanteria si obiceiurile literaturilor straine introduse cu patos in pamantul roman, dar critica sanatoasa, ce raspandeste bunul, cand vine ca acuma sub chipul poeziei dlui Dascalescu, romana pana in cap; si pentru ca poezia asta e romana si nu vrea sa fie alta, nici lamartiniana, nici byroniana, nici hugoniana, de aceea este totodata si frumoasa de limba, limpede de idei si adanca de gandire folositoare, precum intelegem; si este de dorit sa fie tot ce se scrie si se cugeta la noi.

Dar romanul e astfel: ravneste stralucirile straine, alearga dupa umbrele si fluturii straini, si, ca fluturul, firesc, se prinde de momiteriile unora ce au punturi... si exclamatii multe!!!!!! Nici puntul, nici exclamatia nu ascund vro idee, si cand s-ar putea gasi cevasi, limba o ascunde sub o mreja incalcita. Mai are romanul ca asteapta sa-i vie de aiurea judecata a oamenilor si a lucrarilor sale; calare pe doua-trei nume, ce s-au vestezit de cand se pomenesc, puterea criticii si dezvoltarea gustului sunt adormite in el. Ne pare bine ca suntem cei intai a vorbi de dl Dascalescu si dorim ca publicul sa se patrunda de dulceata si modestia talentului acestuia, ce se arata cu asa miros de nationalitate, o floricica romaneasca, ce se iveste langa tufele de buruiene straine; dorim ca d-lui sa ramaie poetul celor nestiitori de frantuzie, poetul razesilor, "piatra ce nu se duce cu apa", si dl Dascalescu va fi nu numai un poet, dar va fi un poet roman. Au dreptate Mijloacele . Romanul a avut multi oameni mari, dar in loc de a le ridica statuie, spre a-i cunoaste, se duce sa vada in departare chipul oamenilor mari; romanul are viteji in istorie, are mucenici ai neamului sau; dar de nu ar fi vantul sa ne sopteasca de ei, nu am sti ca au fost, ca pamantul si inimile nu au tinut numele, nici chipurile lor; romanul a avut scriitori mari - dar sunt uitati; romanul are si va avea poeti, iar romanul nu stie a pretui ce e bun si ce e trebnic, decat intr-un tarziu, cand raceala si descurajarea au amortit sufletele. Trebuie sa casti gura in Bucuresti, ca sa fii poet in Iasi, trebuie sa dai din coate in Paris si in Berlin, ca sa fii proroc, trebuie sa fii pedant sau neinteles, ca sa fii cunoscut in romanie - domnul Dascalescu nu vredniceste a fi nici poet, dar nici profet, nici cunoscut. Sa se multumeasca a scrie cum vorbeste si a ne spune povestile si durerile sale, care sunt si ale noastre, in limba ce le-a auzit; pe vremea de astazi este lucru rar de a vorbi si a scrie ca dl Dascalescu. in Romania literara e tiparit: cacoate, Dar degeaba, caci in tara tot nimic n-am capatat". Toata presa romana a laudat proiectul mariei sale domnului stapanitor pentru dezrobirea tiganilor, o dezrobire, credem, ce ne va aduce la alte dezrobiri ce stau in naravurile noastre, desi sub alte numiri. Publicistii emeriti, dupa talentul lor fiecare, si-au dat glasul laudei asupra marii aceste cugetari, ce-si are locul ei facut langa datinile frumoase nu numai ale pamantului Moldovei, dar ale omenirii - 1749-1844 - zicem. Aceste datini sunt frumoase, pentru ca sunt venite cu liniste, si erau pregatite in inima obstii, cand legea a venit de le-a pus in lucrare si in fapta! Lauda mare carmuitorilor ce stiu a auzi si a asculta inima obstii in minutul cuviincios, precum a auzit-o acum maria sa.

Insa toata miscarea omeneasca are intorsatura medaliei, turaua in dosul pajurei, zic frantujii. Robia in pamantul nostru este un drit al codului, si driturile nu se sting, nu se prefac fara oarecare tulburare a interesurilor materiale; mai multi din obste, ce au chemat din tot sufletul dezrobirea, stau a se razgandi la pierderile ce vor face.

Daca ofisul mariei sale ramane stralucit intr-o pomenire, pentru ca a pipait inima norodului roman din Moldova, neuitarea interesurilor materiale nu este putin de laudat, caci inima natiilor are aspiratii fara margine; dar carmuirilor le este dat a cumpani acele aspiratii cu caintele pungii a fiecaruia particular. in cat se poate, ofisul 1166 din 28 noiembrie face aceasta parte zgarceniei omului si cheama la conlucrare pe toti compatriotii.





Poetul Dascalescu


Aceasta pagina a fost accesata de 663 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio