Autori > Alecu Russo
Poezia poporala - Partea 04
04.
Poezia poporală este nu numai expresia cea mai vie a caracterului național, dar ea aruncă și o lumină asupra comerțului din timpurile trecute:
Măiculița tot mă-ntreabă,
Care muncă mi-i mai dragă?
Un cal bun de călărie
Și arme de Veneție.
Nici Miron, nici Neculce, nici Ureche în cronicile lor nu pomenesc de comerțul venețianilor și al genovezilor cu țările noastre; însă cântecul poporal îndeplinește acea lacună cu două cuvinte.
El asemenea arată dragostea nemărginită a românului pentru frumusețile naturii, ca o moștenire virgiliană:
Primăvară, muma noastră,
Ia zăpada de pe coastă,
Iarba verde să mai crească,
Sufletu-mi să-mi răcorească;
Să-mi aud cerul tunând,
Să mai văd turme păscând! etc.
Este dar de nevoie a mai analiza simțirea exprimată în aceste rânduri și poetica lor frumusețe? Este oare vreo introducere mai minunată în literatura modernă, un tablou mai homeric decât această strofă care începe un vechi cântec haiducesc?
Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede,
Și-mprejurul focului
Stau haiducii codrului!... etc.
Este mai simplă, mai colorată, mai frumoasă descriere decât aceasta din Balada Badiului?
Pe luciul Dunării,
La scursurile Gârlei,
La cotitura mării
Ion, mări, că mi-și venea...
Un caic lung, șinuit,
Pe dinăuntru poleit,
Cu postav verde-nvelit,
Și-n caic ședea lungit
Tăietorul frâncilor,
Măcelarul turcilor!... etc.
Poezia poporală se mai deosebește și prin o cunoștință psihologică, care denotă spiritul observator al poporului. De voiește să arate cochetăria femeiască, cântecul zice:
Puica trece și zâmbește
Și-a mă zări nu voiește... etc.
În balada Păunașul codrului, femeia privind lupta pe moarte a doi voinici, care o iubesc, zice cu mândrie:
Din doi care-a birui
Eu cu dânsul m-oi iubi,
Bărbățel voios mi-a fi... etc.
La notițele prețioase despre relațiile (referințele) noastre politice și comerciale, poezia poporală mai adaugă o largă prescriere de starea morală, de obiceiurile vieții intime și de organizarea socială a Principatelor: prin urmare, poezia poporală trebuie să fie obiectul studiilor noastre serioase, dacă vrem să aflăm cine am fost și cine suntem.
Poezia poporală este nu numai expresia cea mai vie a caracterului național, dar ea aruncă și o lumină asupra comerțului din timpurile trecute:
Măiculița tot mă-ntreabă,
Care muncă mi-i mai dragă?
Un cal bun de călărie
Și arme de Veneție.
Nici Miron, nici Neculce, nici Ureche în cronicile lor nu pomenesc de comerțul venețianilor și al genovezilor cu țările noastre; însă cântecul poporal îndeplinește acea lacună cu două cuvinte.
El asemenea arată dragostea nemărginită a românului pentru frumusețile naturii, ca o moștenire virgiliană:
Primăvară, muma noastră,
Ia zăpada de pe coastă,
Iarba verde să mai crească,
Sufletu-mi să-mi răcorească;
Să-mi aud cerul tunând,
Să mai văd turme păscând! etc.
Este dar de nevoie a mai analiza simțirea exprimată în aceste rânduri și poetica lor frumusețe? Este oare vreo introducere mai minunată în literatura modernă, un tablou mai homeric decât această strofă care începe un vechi cântec haiducesc?
Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede,
Și-mprejurul focului
Stau haiducii codrului!... etc.
Este mai simplă, mai colorată, mai frumoasă descriere decât aceasta din Balada Badiului?
Pe luciul Dunării,
La scursurile Gârlei,
La cotitura mării
Ion, mări, că mi-și venea...
Un caic lung, șinuit,
Pe dinăuntru poleit,
Cu postav verde-nvelit,
Și-n caic ședea lungit
Tăietorul frâncilor,
Măcelarul turcilor!... etc.
Poezia poporală se mai deosebește și prin o cunoștință psihologică, care denotă spiritul observator al poporului. De voiește să arate cochetăria femeiască, cântecul zice:
Puica trece și zâmbește
Și-a mă zări nu voiește... etc.
În balada Păunașul codrului, femeia privind lupta pe moarte a doi voinici, care o iubesc, zice cu mândrie:
Din doi care-a birui
Eu cu dânsul m-oi iubi,
Bărbățel voios mi-a fi... etc.
La notițele prețioase despre relațiile (referințele) noastre politice și comerciale, poezia poporală mai adaugă o largă prescriere de starea morală, de obiceiurile vieții intime și de organizarea socială a Principatelor: prin urmare, poezia poporală trebuie să fie obiectul studiilor noastre serioase, dacă vrem să aflăm cine am fost și cine suntem.
Poezia poporala - Partea 01
Poezia poporala - Partea 02
Poezia poporala - Partea 03
Poezia poporala - Partea 04
Poezia poporala - Partea 05
Aceasta pagina a fost accesata de 642 ori.