Autori > Alecu Russo
Scrisoare catre Vasile Alecsandri (1846)
Scrisoare adresata lui V. Alecsandri inaintea plecarii in exil la Soveja
Iubite!
Nu-mi ramane decat timpul necesar ca sa-ti vestesc ca guvernul şi-a pus in minte sa faca din mine un om important şi demn de exil. I s-a nazarit guvernului, precum se nazare cailor cu narav, şi dar el a gasit de cuviinta a ma aresta şi a ma condamna, ca sa capat simtiri religioase in fundul unei manastiri. O! guvern parinte! el nu are alt vis decat fericirea noastra, nu are alt tel decat a ne face demni de imparatia cerului. Iata pentru ce el ne infunda aşa de des in sanul sihastriilor.
Peste un ceas plec cu nepusa masa, cum zic romanii, şi intreprind un voiaj gratis, multumita ingrijirii guvernului; aşadar, iubite, tu nu ma vei gasi la intoarcerea ta lungit pe divanul tau şi dandu-mi aer de paşa. Cand te vei revedea cu placere sub cerul patriei şi sub tavanul apartamentului tau, vei simti un mare deşert in suflet, caci amicul tau Russo iti va lipsi. Ah! aceasta idee m-ar face sa vars lacrimi amare, daca nu mi-ar placea mai bine sa rad in fata prigonirii! Mangaie-te, frate, caci toti cei ce poarta numele de Russo sunt destinati a fi persecutati: omonimul meu Jean Jacques a patimit mult in viata lui! Ce asemanare magulitoare pentru mine!
Lucrurile mele sunt in boccea; caruta de poşta ma aşteapta in curtea ministrului din launtru, de unde am sa plec; aga fumeaza ciubucul sau de iasomie şi ma indeamna sa mantui aceasta scrisoare, in vreme ce fratele tau imi canta din vioara aria franceza: Partant pour la Syrie.
Alea jacta est, — a zis Cezar cand a trecut Rubiconul; eu am sa trec Bahluiul! Prin urmare, voi zice: amice! gandeşte la bietul exilat şi declama ades versul celebru: L'amitie d'un grand homme est un bienfait des cieux.
Adio! ma duc sa gust placerile vietii contemplative a sfintilor apostoli şi ma despart de lume fara amarime in contra oamenilor, fie domni, sau... creditori!
Singura mustrare de cuget, ce cearca a ma munci in acest moment, este ca bietii actori impartaşesc osanda mea. Teatrul romanesc la manastire! Ferice de tara al carei guvern luminat produce asemenea deşantate intalniri!
Adio! inca o data; spune amicilor ca ii scutesc de a se imbraca in haine negre... etc.
(1846)
Scrisoare catre Vasile Alecsandri (1846)
Aceasta pagina a fost accesata de 659 ori.