Autori > Ionel Teodoreanu
Ionel Teodoreanu - De vorba cu A. P. Samson
Iasul, aristocrat inca si astazi si mandru de trecutul sau, e o cetate pe colina: strabati o strada, doua, si te trezesti pe nesimtite pe un varf de munte, parca, la poalele caruia se desfasoara minunatul peisaj al unui oras ce se odihneste ...
Capitala Moldovei e intr-o vesnica si iremediabila stare de odihna. S-ar parea ca pe laurii unor rvemi de munca si de viata impetuoasa isi falfaie indolent satisfactia un mostenitor lenes si multumit cu ceea ce are ...
O trasura mica, cat o celula de inchisoare, in care iti stalcesti corpul si-ti frnagi picioarele, trasa de un singur cal, urca anevoios de-a lungul strazii pe care a stat odinioara Mihail Kogalniceanu. O luam mai intai pe Muzelor si apoi pe Vasile Conta.
La capatul ei, o rascruce la care se despart drumurile pamantului: catiba metri de urcus si ne aflam in fata unei case de vechi gospodari moldoveni.
Sunetele patefonului si veselia galagioasa din salonul cu geamuri la strada ajung pana afara.
E Sfantul Ion, ziua lui "Ionel", si prietenii au venit sa-i doreasca cele bune.
"Cand ai sosit?" ma-ntampina d-l Teodoreanu.
"Azi-dimineata. Si am cazut cu interviul tocmai de ziua dumneavoastra".
"Numai bine! Pai sa vedem, sa-l facem ..."
Intram in odaia de lucru. Un birouas mic, cu rechizite de scris in cea mai perfecta oranduiala. Aici si-au capatat poate fiinta pe hartie si Monica, si Olguta, si Andy ...
D-l Ionel Teodoreanu e exuberant si plin de verva. Poarta o flanela de sportmen, alba, spumoasa, cu gulerul rasfrant, rotund: evoca in jurul sau aspectul unui munte acoperit de zapada, din varful caruia e gata sa dea drumul saniutei...
Mi-l amintesc, ca un contrast, la masa sprijinita de un stalp, in libraria "Cartii romanesti" din capitala. Cand semna Balul mascat si cand il acopereau privirile curioase si galese ale numeroaselor sale cititoare.
"-Cum va numiti domnisoara"?
"-Cleo. Dar va rog sa-mi mai scrieti ceva!".
Si scriitorul, intr-o continua framantare de creier, intr-o nesfarsita risipire a fanteziei, sub rpesiunea unui ochi si a unei asteptari, asternea fiecarui cititor si fiecarei cetitoare o alta amintire. Aici, la Iasi, in casa din ulita Kogalniceanu, cufundata in tacere, aproape de cer, d-l Ionel Teodoreanu e cu totul altul. E mai tanar. Cufundat sculptural in fotoliu, isi fixeaza capul pe spate, isi framanta buzele si priveste cu reflexe de pupila in tesatura imaginara a trecutului si a ideilor.
D-sa scrie mult si vorbeste tot atat de mult. E neastamparul mintii, explozia si revarsarea vorbei. Aici, la Iasi, e creatorul.
Ionel Teodoreanu e printre primii romancieri ai vremii. Alaturi de Sadoveanu, e romancierul prin excelenta al societatii moldovenesti. Aceasta e si tema Medelenilor si a Balului mascat; descrierea si explicarea societatii burgheze a Moldovei, cu tipurile ei de provinciali, cu calitatile si defectele ei - acestea din urma sint mult mai numeroase - cu darurile ei de a iscodi gandurile si a ucide energia.
Atmosfera provinciala e, pentru oamenii cu avant de suflet si cu spiritul vioi, prilej de necontenita lupta. O lupta cu un mediu anemic ce vrea sa te anemieze si pe tine, si din care de cele mai multe ori iesi invins. Andy Danielescu e un invins, si Iasul, invingatorul.
D-l Teodoreanu nu mai are nici un cuvant bun pentur orasul in care traieste si pe care totusi nu-l va parasi.
Iasul se sprijina pentru domnia-sa pe un merit fictiv.
A trecut vremea "Junimii" si chiar a "Vietii romanesti". Tot ce-i bun s-a indreptat spre capitala in care autorul Medelenilor a putut observa o viata spirituala intensa si un public cunoscator in ale literaturii si artei.
La Bucuresti, crede d. Teodoreanu, exista intr-adevar o miscare culturala si un public care ii apartine.
Orasul colinelor insa exista, ca viata intelectuala, numai prin cativa oameni izolati, ce-si consacra restul anilor unor opere definitive: batranul Philippide, cel care bea dimineata o halba cu cafe aneagra si-si imparte vremea intre Universitate si masa de lucru, acopere paginile unui vast studiu de filologie. D-l Ibraileanu s-a refugiat in poezia lui Eminescu. Nici o actiune a multimii, nici o zvacnire de pasiuni spirituale in viata cotidiana a Iasului.
Intre Medeleni si Bal mascat, intre galeria adolescentei si psihologia provinciala, d-l Teodoreanu a incercat o evadare romantica in Turnul Milenei.
Mi-a raspuns zambitor, dar sincer, ca e cartea la care tine cel mai mult si in care a pus cele mai multe frumuseti de stil.
D-l Teodoreanu se socoteste nedreptatit cand i se reproseaza abundenta de metafore risipita in romanele d-sale. Si se indigneaza mai cu seama cand vede cine i-o reproseaza.
"Sa mi-o spuna un Andre Gide sau un Arghezi. Dar oamenii saraci ca o surcica si care alearga trei zile pana gasesc o metafora?"
Lasam pe seama cititorilor sa judece dreptatea d-lui Teodoreanu. Si tot la aprecierea lor lasam si legitimitatea preferintei d-sale pentru Turnul Milenei.
In ceea ce ne priveste, ramanem la vechea noastra dragoste: Medelenii. Primul roman, prima valoare ...
-Sint nascut la Iasi. Bunicul meu era Gavril Muzicescu. Am avut in familie aproape numai magistrati si avocati.
Singura particularitate a copilariei mele, care ar avea o inraurire asupra scrisului meu, e imprejurarea ca, de mic copil, de la vasrat de 7 ani, am fost crescut de un unchi, Laurentiu Teodoreanu, cu care am plecat la Bucuresti catava vreme, patru sau cinci ani. Pana la venirea in Iasi, unde am sfarsit cursul superior liceal, am trait in mediul bucurestean, ceea ce mi-a dat posibilitatea sa am, poate de mic copil, o viziune mai justa a mediului social moldovenesc, prin contrast cu mediul bucurestean, cu mediul valah, si la a carui viata am participat ca actor si nu ca spectator, cunoscand-o pe dinauntru si nu pe din afara. Pana la varsta de paisprezece ani am avut o viata in care a dominat sportul: tenis, calaria, patinajul, skatingul, foot-ball-ul. Tot cam pe la paisprezece ani am inceput sa citesc. Sa citesc mult de tot, fiind elev al "Liceului-Internat" din Iasi, un mediu cu desavarsire exceptional pentru cultura. Biblioteca literara a acestui liceu, inca de la acea epoca, avea volumele cele mai interesante si mai noi: La vie litteraire a lui Anatole France, Propos litteraires a lui Faguet, criticele lui Brunetiere, criticele si En marge des vieux livres ale lui Jules Lemaitre, precum si versurile lui Verlaine, Baudelaire, Francis Jammes, Moreas si altii.
Volumele circulau din mana in mana si ele faceua obiceiul unor discutii aprinse intre elevii liceului, din acest punct de vedere cu adevarat exceptional in acele vremuri.
In clasa a patra de liceu am descoperit intamplator ca as avea vocatiune de scriitor, in urmatoarea nostima imprejurare:
Calistrat Hogas si debutul meu
Profesor de limba romana il aveam pe Calistrat Hogas. Intr-un rand ne-a dat o teza trimestiala, sa descriem fosforescenta marii, reproducand din memorie trasaturile care ne-au impresionat mai mult, dintr-o descriere a acestui fenomen, facuta - daca nu ma insel - de Flammarion. Cetisem bucata pe care trebuia s-o reproducem insa pentru prima oara, pornind de la sugestiile pe care mi le dadea aceasta descriere a lui Flammarion, am incercat sa vad eu singur, cu ochii mei, fenomenul de care era vorba. Consecintele acestui efort, datorita caruia imi confundam pentru prima oara imaginatia mea launtrica cu expresia ei verbala, au fost ca am insirat pe doua pagini de caiet, cu scris marunt, vreo optzeci sau o suta de metafore, prin care cautam sa redau cat mai fulgurant, mai plastic, fosforescenta marii.
La lectia urmatoare, Hogas a intrat in clasa cu teancul de teze intr-o mana si cu o teza separata in cealalta mana. S-a asezat linistit la catedra si, falfaind in aer teza singulara, a exclamat congestionat:
"-Cine-i porcul care se numeste Ionel Teodoreanu?"
I-am raspuns atunci, ridicandu-ma din banca:
"-Nu ma numesc decat Ionel Teodoreanu".
"-Esti un porc totusi fiindca debutezi in literatura cu un plagiat."
Iar dupa o mica pauza:
"-Ia sa-mi spui acum, baietele, de unde a i furat imaginile astea?"
As putea spune ca acesta a fost debutul meu in literaura. Belsugul imaginatiei mele, pe care abia acum il descoperisem eu insumi, a fost socotit de scriitorul Calistrat Hogas ca un furt literar. De la aceasta epoca si pana la saisprezece ani am umplut un sac intreg cu caiete de toate marimile pe paginile carora sint consemnate mii de metafore prin care cautam sa exprim absolut tot ce vedeam. Aveam de pilda un caiet de 100 de pagini intitulat Zestrea lunii. In el sint trecute exclusiv metafore prin care am cautat sa exprim toate frmele si fizionomiile acestui satelit al pamantului.
In acest timp, concomitent cu o felurita activitate exclusiv metaforistica, care devine mijlocul cel mai simplu, cel mai direct de exprimare, incepeam sa inregistrez toate realitatile din jurul meu, in legatura mai ales cu viata omeneasca, purtand asupra lor jduecati mai degraba amare decat optimiste. Judecati pe care, in literatura publicata de mine pana acum, nu le-am exprimat decat fragmentar, in Medeleni, de exemplu, si mai sistematic in ultimul meu roman, Bal mascat.
In publicistica am debutat la revista-pamflet Hiena, unde am publicat grupuri de metafore din sacii mei. Apoi am scris la Insemnari literare, revista care aparea la Iasi dupa razboi, la Viata romaneasca, unde am publicat primul volum din Medeleni, iar in timpul din urma foarte rar in revistye si mai mult in volum.
Ionel Teodoreanu - De vorba cu A. P. Samson
Aceasta pagina a fost accesata de 791 ori.