Autori > Ionel Teodoreanu
Ionel Teodoreanu - De vorba cu I. Valerian
O curte larga, moldoveneasca, scaldata de un soare prietenos. Un copil sprinten alearga cu cercul pana in fundul gradinii. Aici s-a oprit surprins: intr-un pom, un stol de vrabii fac multa galagie. Cu mainile la spate, priveste un rastimp norodul pasaresc, apoi, deodata, zvirrr .... a aruncat o piatra. Vrabiile s-au imprastiat ca un pumn de cenusa in vant.
Prima metafora.
Anii au trecut, imobgatind experienta adolescentului. Pe copil l-a chemat Ionel sau Danut. Prietenii l-au poreclit "Metaforel" ... pentru ca a izbutit sa umple un sipet intreg cu metafore. Autorul, bun la suflet, ar darui bcuuros jumatate poetilor care au nevoie.
Astfel au luat nastere Jucarii pentru Lily publicate in Insemanri literare.
Corbii
Craaaa ... craaaaa ....
Asta-vara, mi-aduc aminte, ascultam glasurile soprane ale greierilor: Cri-cri, cri-cri ...
Acum, imi pare ca ascult greierii baritoni ai gerului.
Melcul
La picioarele unui copac, pare statuia inghetata a semnului de intrebare.
Fulgii se indaratnicesc, sa-i cada pe cap. Dinlauntru sopteste: 'Analfabetilor, punctul se pune dedesubt!"
Ratustele
Dintr-un capat al ograzii pana in celalalt, trec grabite, cu aripile desfacute, clatinandu-si trupurile: "Noi sintem balante delicate. Un fulg pe-o aripa, doi pe cealalta, si echilibrul e clintit ...". Si se pierd in fundul ograzii, pastrand in ele taina greutatii unui fulg.
Curcile
Cu capetele ascunse sub aripi, par capete de marmora desfigurate, cazute de pe soclu in omat.
Toate curcile sa destepte aceasta imagine!
Ionel Teodoreanu - De vorba cu I. Valerian
Aceasta pagina a fost accesata de 630 ori.