Autori > Ionel Teodoreanu
A. P. Samson - O sezatoare literara la Bacau
Si fiindca e vorba de Gandirea sa-ti povestesc o intamplare hazli. Era in timpul cand aceasta revista organiza sezatori in diferite orase ale tarii. Intr-o zi se anunta o asemenea sezatoare la Bacau. Eram anuntati ca vor lua parte: Bratescu-Voinesti, Sadoveanu, Patrascanu, Toparceanu, Jean Bart, Ion Minulescu si alti cativa scriitori reputati. Or, intamplarea a facut ca sa nu ajunga Bacau decat Cezar Petrescu, fratii Al. O. si Ionel Teodoreanu, Ion Marin Sadoveanu.
Toti eram inca tineri si nu eram cunoscuti ca scriitori.
Seara, tocmai eram pe scena si asteptam sa se ridice cortina pentru ca sa inceapa conferinta. Cand, deodata, apare un domn imbracat in redingota, cu Legiunea de Onoare pe piept si cu o figura de cioclu, urmat de alte cateva persoane cu mutre foarte sinistre. Domnul in redingota ne tine urmatorul discurs:
"Domnilor, e foarte urat ca dumneavoastra, oameni tineri, sa va incepeti cariera cu ceea ce nu pot numi decat o inselaciune. Ne anuntati pe afis pe cei mai mari scriitori ai tarii romanesti, vine tot Bacaul sa-i vada si sa-i aclame, si in locul lor apareti dumneavoastra, care-ti fi tineri de talent, dar pe care nu va cunoaste nimeni."
Aceasta apostrofa dindaratul cortinei fusese auzita si in sala. De aici, se formeaza atunci un al doilea grup de delegati ai opiniei publice care vin la noi pe scena, cerandu-ne sa tinem mai departe sezatoare. Ne hotaram sa incepem. Dar Cezar Petrescu m-a insarcinat pe mine sa iau primul contact cu publicul si sa imblanzesc oarecum fiarele. Lecturile noastre au provocat un succes cum nu cred ca literatura sa fi izbutit sa-l provoace in vreu auditoriu provincial. Consecintele acestei sezatori au fost cu adevarat humoristice: personajul in redingota neagra care ne admonestase la adapostul cortinei era presedintele unei asociatii culturale din Bacau, om de o virtute proverbiala, care in viata lui nu intrase intr-o crasma si nu facuse un chef.
Or, in timpul sezatorii, indignarea lui initiala se transformase intr-un entuziasm atat de generos, incat, nesatisfacut de aplauzele si aclamatiile la care colabora impetuos, ne-a instoti la bacauana carciuma unde ne-am dus sa praznuim triumful.
In sunetele specific provinciale ale unui taraf de lautari, am baut pana dimineata. Cel mai beat dintre noi toti era virtuosul presedinte al societatii culturale. Cu lautarii in trasura, de la crasma, ne-a condus la gara, unde, beat mort, c-o sticla intr-o mana si cu scripca lautarului intr-alta, in uluirea personalului ceferist ce-i cunostea virtutea, plangea cu hohote ca nu vrem sa-l luam si pe el la celelalte sezatori, el are, fara noi, ramane orfan la Bacau ...
Ramasesem la viata mea de liceu, daca nu ma insel, continua d-l Teooreanu, dupa evoarea acestei nostime sezatori din urbea Bacaului.
Am terminat liceul la Inernatul "Negruzzi" din Iasi. M-am inscris la facultate si mi-am luat licenta in Drept. Am ales ca ocupatie avocatura pe care o practic si astazi. Ma vei intreba daca exista vreo legatura intre aceasta profesiune si creatia literara. Iti voi raspunde ca avocatura, si avocatura penala in special, pe care o practic mai ales, este un bun antrenament cu aspectele de culise ale vietii, cu dramele cele mai abjecte, in carevezi adevaratele placi radiografice ale acestei vieti si nu cromolitografii, dar si din pricina ca avocatura iti solicita ceea ce numesc eu minciuna estetica, adica acea munca creatoare care consta in nascocirea unor versiuni narative ale unor fapte - acesta in Drept se numeste a interrpeta - pe care impunandu-le judecatorilor ca mai verosimile, mai credibile decat realitatea consemnata in actele acuzatoare, sa obtii achitarea. Din acest punct de vedere, avocatura penala cred ca este un bun antrenor pentru creatiunea literara, fiindca mereu iti solicita inventivitatea, silindu-te sa construiesti fictiuni susceptibile de a rastalmaci adevarul, impunandu-le in locu-i.
A. P. Samson - O sezatoare literara la Bacau
Aceasta pagina a fost accesata de 691 ori.