Autori > Ionel Teodoreanu


Jucarii cu luna - Toamna



Luna

In adierea de vant, adie clarul de luna, luminand umbra.
Privesc potopul, din iarba, si-mi pare ca-i o scara prinsa de luna pe care se inalta zborul argintiu, al frunzulitelor de toamna, care, incet, se urca spre ele, prin firele de iarba ofilite; frunzulitele prinse de toamna cad galbene de spaima!
                      *
Se ineaca toamna in vant.
Dinspre pamant, privetse fosnetul deznadajduit al frunzlor. Si cerul pare ca geme, prin geamandura lunei clatinata de nori vinetii.
... Prin bezna umeda mai zaresc doar catargul unui plop...


Crai-nou


Luna a rasarit alba, dar s-a ingalbenit din ce in ce, ca si cum ar fi oglindit toate frunzele toamnei.
                       *
S-au scuturat toate frunzele. Noaptea a atarnat luna, galbena, de crengile goale ale padurii ca o candela aprinsa deasupra frunzisului mort.
                        *
In noapte, vasta si stearpa razvratire de valuri e marea ...
Dar cand rasare luna - oglindindu-se in mohoratul cuprins de apa - intr-o lipa il preface in nesfarsita inflorire de trandafiri razatori; marea e gradina lunii ...
                        *
Prin spartura lunei, iarna priveste toamna ...
Noaptea-nfiorata tremura de stele ... pana-n frunze.
                        *
S-a innoptat. Firul de iarba al Craiului-nou e alb de bruma si incovoiat.
Maini, in zori, toate firele de iarba vor fi la fel!
                        *
Crai-nou a rasarit amenintator de taios! De teama s-a scuturat vantul si frunzele toate!
                        *
Crai-nou si-a intins gheara dupa cardurile de pasari calatoare; prea tarziu ... A prins doar zborul vantului si l-a sfasiat, cu un fosnet nesfarsit ...
In padure e vanatoare tacuta, de frunze; cad aripi insangerate; stoluri de aripi ranite incearca, zadarnic, un zbor.
Soarele cade impuscat,insangerand zarile ... si luna rasare ca un fum de pusca!





Jucarii cu luna - Toamna


Aceasta pagina a fost accesata de 958 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio