Autori > Ionel Teodoreanu


Calugarii din vechiul schit



Urzit e staretul din nouri si din luna,
Abia ramas pe un fundal de veac
Si nebulos, dar cu sclipiri de drac;
C-a fost el bantuit rau de furtuna.

Calugarii, cu rabegita haina,
Zic ei ca se inseamna spre Isus,
Dar matul lor cel gros e mai rpesus.
Caci cina lor nu e deloc de taina.

Muierea, fruct de carne, san de bruma,
Cu noaptea-n geana, zmeura in gura
Si iad in galesa cautatura -
Tot mai razbeste prin spasita huma.

Pe la ferestre, mici gutui cu falca
Zac galben si stelar in fum opal;
Miroase-a cimbru, miere si santal.
Un cane musca lacom dintr-o halca.

Pisica neagra doarme ca o luna,
Umbrita de eclipsa-ntunecata,
Dar are ochi luceferii de fata
Incinsa de lautnrica furtuna.

Calugarul scrumit, de ani o suta
Si inca nu stiu cati, sta ca in pod:
Fotoliul scurs in calt - pe care-l rod
Guzganii - stirb si cuta langa cuta.

E si un frate tanar, cu musteata,
Obraz de ceara, solduri de vadana
Si gusa cum e perja cea goldana
Si malafie-n mana malaiata.

Crezut-a el, narod, ca-n vis l-a-mpuns
Un taur napustit cornut din zodii,
Insangerandu-i tainicile rodii.
Pesemne c-un calugar l-a ajuns.

El n-a plodit; cum tremura- ceva
Dinspre copil inspre vitea - dihanie
Iscata din nastrusnica patanie.
Dar de atunci mijeste-n el Eva.

Mai e si un calugar prisacar,
Cu barba alba ca vechimea lunii,
Intr-altul sufla vicolul genunii -
Altminteri, e bun frate poticar.

Un altul are glas de bas in strana,
Asa de strasnic, ca auzi furtuna
In munti cum tuna si detuna.
Iar altfel, tir cam betivit in vrana.

E si un frate mester la carnati,
Pe care-i umple cum insiri matanii,
Altul e orb, dar vede cu vedenii
Balauri, iaduri, sfinti si imparati.

Altul ciopleste-n lemn icoane cu poveste
Despre Isus cel bland si despre cruce;
Pe cand un altul tot mereu s-ar duce,
Catarg pagan in fuste de neveste.

C-asa vru Domnul sa ramaie-n voie
Barbosii cu pacat si cu virtute,
Facand cu placul vrute si nevrute,
Ca fiarele corabiei lui Noe.

Clopotnita e bantuita des
De-atingeri stranii ca manerul portii,
Spre care creste negru miezul noptii,
Sint duhuri imbulzite care ies,

Veni-va iarna in tartam de geruri,
Cand dudui-vor sobele popesti,
Cu jaruri ca amurguri in feresti,
Si schitul va sclipi in fapt de ceruri.

Camara-i plina, podul e la fel,
Nici burta curiosilor nu-i goala,
Dar creste iadul unde fierbe smoala
Satan albastrul, umbra de otel.

Mai e si vinul: aur in clondire
Cu rai si soare, zambet si visare,
Si dulce ca muierea-n sarutare
Lipita de un zid de monastire.

Si ca de ce sa ne gandim la dusii
Sub cruce si pamant, cuibar de rame,
Cand vinul galgaie de azi pe mane?
... Dar cine bate-o toaca-n lemnul usii?

Si cine horcaie intr-un calugar vechi
Cum fierastraul harscaie in buturuga?
E moartea care sfarma si indruga
Apocalips in bietele urechi.
                     *
Castanele la shcit de-a valma cad,
Iar schivnicii pioasa cruce fac,
Si ruga sfanta-nfricosat desfac,
Simtind cum paraie cu inca un calugar focul ros din iad.






Calugarii din vechiul schit


Aceasta pagina a fost accesata de 693 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio