• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Flasneta

Pesemne ca murisem
De vreme ce calatoream prin orisice, fara oprire, c-o iuteala plutitoare.
Ca lumina unei stele stinse,
Cuprins in timpul vast al astrilor,
Si fara de-amintirea clipelor ramase-n lutul pamantean,
Nu mai stiam ce sint:
Atat doar, ca am fost:
Inchipuire-ntr-un "odata", sau aivea-ntr-un "odinioara",
Apoi, fara de veste, m-am oprit
(Cu vesnica mirare a opririlor subite)
Si-am oftat ca iarasi sint, ca reapar,
Fiindca din nou vedeam: cu ochii mei,
La inceput ca un orbit de soare
(Pauni de aur strasnic clatinau in vaz un ocean de-un galben-arzator),
Apoi deplin si cugetat.
Eram sub regasitul cer, sub vechiul cer familiar,
Sub arcuita bolta vanata,
Instrugurata auriu de-aceleasi stele.
Carul-mic si Carul-mare
Eram ca doua carucioare de copii uitate-n iarba.
Si Marte!
Si Venus!
Ca iata, le stiam si numele
Parca cetit cu aducere-aminte in marele hrisov deschis al noptii.
Le regaseam c-un fel de "tu" pe fiecare.
Si totusi nu era nimic la fel.
Ceva schimbase intreaga intocmire a lumii:
Poarta!
Portile-de-aur!
Trambitator de glorios,
Cu raze-n neasemuita stralucire grava.
Eram asa cum te-ai opri pitic la poala unui munte.
Cu fruntea ridicata inspre miruitul pisc al soarelui-rasare.
In fata Portilor-de-aur
Mult timp am stat, poate ingenuncheat,
Smerit - ca viscolit de aur si de inviere.
Apoi, deodata, straniu, am simtit ca mana
(Acolo si atuncea regasita-ndata dupa vaz)
Se misca-ncet in roata, invartind o manivela.
Si-am auzit, intocmai ca pe ulitele vietii pamantene.
O flasneta.
Eu eram deci flasnetarul,
Cantam cu pulberea vechimii pamantene,
O melodie roasa si decolorata: nu cumva Calugarul din vechiul schit?
Sau altceva, dar tot la fel, cum sint surori sarace,
Cu obrazul palid la fereastra de mansarda toate cantecele de flasneta.
Si deodata am simtit, intocmai ca atuncea cand bureaza.
Picaturi pe mana.
M-am uitat mirat:
Ploua?
Cu neputinta!
In aceasta slava norul nu se-ncumeta s-ajunga,
Atunci?
Cine plangea pe mana flasnetarului?
De necrezut, dar stelele plangeau.
Lumina lor destainuia un vaz cu lacrima - cu lacrima care cadea
Pe mana flasnetarului.
Toata-nstelarea nu era decat un planset
Peste cantecul taraganat.
Pe urma, cu incetul, de la sine, cu solemnitate,
Portile-de-aur s-au deschis,
Iar indaratul miscatorului lor scut, adanc si pur,
In radioasa stralucire
De piscuri inalbite de intaia nea,
In palcuri-palcuri, ingerii: inalti copii furmosi,
Cu plete lungi,
Obraji ovali
Si frunte grava,
Si mani atat de preacurate cu degetele lor prelungi.
Ca le-ai fi dat si sufletul
Sa-si afle tihna in gradina degetelor ingeresti.
Se-apropiau armonios, dar cu sfiala,
Ca niste fumuri argintii, duse de-acelasi vant blajin,
Fara de nici un zgmoto lin,
Albund in mers intocmai ca un lan de crini,
Si-ncet cu-ncetul au imprejmuit flasneta,
Ascultand cu sculturala reculegere pioasa
Intocmai cum privesc copiii o poveste spusa de bunicul,
Dar si ei plangeau!
Lungi lacrimi s-alungeau pe luminosii lor obraji mahniti
Si ma impresurau plangand, ca labele jocuri de ae
In gradinile lunare ...
                                 *
Atuncea m-am trezit -
Era amiaza mare.
Fereastra mea ardea in aur,
S-afara rasuna ca si in fata Portilor-de-aur o flasneta.
Era aceeasi: suspina in doua lumi.
Cu inima adanc infiorata
Si cu picioarele ingreuiate ca pentr-o ingenunchere la icoana,
Am ascultat acelasi cantec auzit in cer.
Pe urma am privit afara, pe fetreastra Portilor-de-aur:
Nimeni nu plangea.
Totul trecea in ziua cea de toate zilele.
Firesc, cu graba pentru sine si cu nepasare pentru altul.
Canta un flasnetar,
Si oamenii curgeau cu pasii lor pe langa el,
Fara sa-l vada, fara sa-l auda,
Lasandu-l doar sa fie, el si cantecul,
Cum spanzura in pod c-un bazait de musca ate de paianjen.
                                   *
O, ingeri dindaratul Portilor-de-aur!
O, stele cu ochi uzi din amintirea cerului!
Abia acolo am aflat la voi, cu voi, in insotire,
Din ochii vostri neuitati,
O, ingeri albi! O, stele cazatoare!
Ascultandu-mi cantecul adus de jos,
Cat de sfasietor de trist si singur este omul trecator in Valea Plangerii.






Flasneta


Aceasta pagina a fost accesata de 659 ori.