• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Iluminare

O ceata blonda-nvaluia orasul,
Intalnit intaiasi data, cu alti ochi
Si in alt timp
Sub cer de taine.
Parca un ambet dinlauntru
Aburea cu aur muzical de dulce
Bulevardele albastre ale diminetii,
Felinarele uitate opalin aprinse-n transparente ude,
Prospetimea geamurilor in trezie somnoroasa,
Fruntile atinse de visare ale trecatorilor necunoscuti
(Desigur ca vorbeau alta limba, nordica,
De pe hotarul muzicii lui Grieg,
Si toti erau launtrici ca intr-un poem de Rilke);
Eu atuncea,
C-un glas crescut din aurora boreala a adancurilor,
Am vorbit cu mine:
"Mai tii minte cand erai copil,
Ivit ca dintr-o stampa, luminat de lampi vechi,
Candele cu glob trandafiriu
Sau auriu.
Dar trandafirul galben - tot lumina - scuturat pe-o banca,
Unde tinereta inca aburita de copilarie
A suras cam ud
Si a plecat cu stelele - tot galbene - sub nucii galbeni."
Ceata blonda, poate ca si eu am fost odata luminos.
Ma vad apropiat, prin timp,
Crescut,
Obraz langa obraz cu mine,
Aplecat pe-o carte
Si cu tampla visator in mana.
Sufletul era la fel cu ceata
-Iata, mari, aurie-a orasului din clipe -
Si crestea ca nimbul peste lume noua
Tuturor spunandu-le un fel de:
"Buna dimineata, voua, ca si mie!"
Dar deodata, nu mai vad
Nici cartea, nici obrazul diminetii;
Ceata-i sura ca ninsoarea.
O! sfasietor e sa-ti aduci aminte
De o lampa stinsa,
Langa ce-a fost.






Iluminare


Aceasta pagina a fost accesata de 661 ori.