• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Intunecare

Ca un havuz deodata in tumult,
Cu sprinten salt inalt in alte spulberi casmire,
Ingerul,
Desfasurat in aripe orbitoare,
Laolalta scoica nalta si margaritar destainuit de raze,
Snop in zbor.
Avand prelung si lin, ca inflorit din fumul de petale,
Lotus in azur.
Pe urma cerul s-a inchis,
Si n-a ramas decat o transparenta de melancolie inspre nevazute,
S-au oftat mai negri nucii pamanteni ai toamnei galbene.

Hiita-n lemnul ei bolnav,
Troita-si scartaie jelania in vant,
Ca osia de car incet care aduce un sicriu pentru mireasa,
Printre fasairi de porumbisti uscate.
Sfantul, luminos odinioara ca obrazul diminetii peste dealul vrabiilor,
Se-nnegrise,
Dincolo de castaniul innoptat al vechilor icoane.
Stins in strana lemnului cojit,
Statea-n paragina,
Ca lampa in funingine.
Si nici un glas nu rasuna, si nici un pas nu s-apropia,
Si nici un vaz nu aducea o raza
Scufundarii sfantului vecernic.
Numai toamnele adancului de codru
Glasuiau asprit sub cer invinetit de pacle,
Val in val cu marile-n rascoala si vantoase
Si se-ngalbeneau in desfrunzire din septembrie-n noiembrie,
Ca zarile
Cand zboara palid-aramie pe lenitele intinderi, printre nouri, luna apelor.

Oh! toamnele de-acolo, palpaind de vaierul plecarilor
-In codri, larg deschisa rana zarilor -
Cu despletiri de bocitoare-n cerul naruit de zboruri
Si cu tanguirile de duca si de despartenie,
Cocoarele!
Cocoarele!
Si vanturile deznadajduit uuitoare,
Si ninsorile,
Si lupii albi ai gerului,
Si in viforniti noaptea sparta-a ciorilor,
De-a valma,
Fara lance in balaur,
Fraa facla in galop,
Nici stea,
Nici fapta, nu,
In zilele scartaitor incete, oarbe, surde, fara capat ...

Vin asupra mea!
Le-aud!
Le vad!
Si iarasi ma cuprinde noaptea ta, incrucisare a genunilor din mine.
Umbra din raspantii, cine esti?
Dar eu?
Poate totuna.
Sfantul innegrit de toamne, care a pierdut si-ncumetarea vietii,
Si poteca de-albastrimi in zbor a cerului;
Si-a ramas numai in plangerile lemnului pustiu,
Putred de ploi,
Ca sperietorile de pasari din livada uda,
Eu sint,
Doamne.

Prag lepro al tainei Tale?
Sau lacata-a nefiintei?
Nici un glas n-ajunge pana la raspantia uitata.
Doara vau-cuvaul intrebarii fara somn
Din turnul stramb al gandului.

... Pe cand in codri cresc inalt sicriile
Si scartaie ...





Intunecare


Aceasta pagina a fost accesata de 713 ori.