• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Kian-Sen

La un capat de lume
-Aievea? -
Sau numai in somnul adanc, sub craniu? -
Dar tot intre China si cer,
Sint muntii Kian-Sen,
Telurici,
De vast si vanat otel,
Crescand argintiu in cerul strapuns
Cu varfuri de lanci planetare,
Brumate de ger.
In valea lor abisala,
Prin transparenta incremenita de aer polar,
Albeste un rau de fum nebulos,
Topit in distanta giganta.
Apocalipsul zarii chineze
Sta in zale de zare azura
Si uragan.
Iar umbra Kian-Sen, cand curg Niagare de soare
Din cerul luminii,
E noapte lactee.
Acolo, la capat de somn sau de lume,
In muntii Chitai
E strana Singuratatii.
Sta
In munte
Ea,
Fara chip,
Fara grai,
Inchisa in ea ca intr-un fel de zambire lunara-a lui Budha.
Dar sufletul meu, in acetse intinderi de vaz zodiac,
Pluteste din pisc milenar in alt pisc.
Caci sufletul meu, cu aripi de viata si moarte,
E singurul zbor
-Vultur inalt rastignit -
Peste taina inchisa sub marile pleoape-ntre
China si ceruri,
Kian-Sen.





Kian-Sen


Aceasta pagina a fost accesata de 655 ori.