• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Moartea aurului

Se pregatea ceva coplesitor si mai preuss de om,
Caci deodata marele obraz al lumii s-a umbrit inspre mahnire;
Sau nu cumva (ca lampile cu flacara crescuta innegrit
In incaperile cu mort in care ceasul s-a oprit
Si falfaie lugubru alb perdeaua) -
Lampa cu raze si cu glob, a soarelui, fila?
Ce se-ntampla,
Punand nour pe inima si nod in gat?
Afara s-adunase fum si lesin, ca si toamna cand se naruie tacut zidul ninsorii.
Dar era in lina vara!
Astfel, ochii nevazutelor, nemaiputaind, au inceput sa plnga mut,
Atunci, si din acestea, pe fereastra unei case
Au intrat razlet cateva stele stranii (stele sau albine?) una cate una.
De aur stins sau caruintit de pribegie-n colburi, ca soldatii ostilor invinse,
Veneau sleit din cine stie ce prapad, avand in aripi
Mersul celor care sint in carje si in trente,
Si cadeau, impiedicandu-se in prorpia sfarseala.
Senfatisau marunt, intocmai ca albinele - scantei - dar nu aievea,
Si parca-nselator apropiate prin distante milenare,
In preajma, cum e steaua: tot departe.
Acum insa pluteau invins in casa omului
Reginele ferestrelor de vara.
Afara ploaia picura inabusit, ca sugrumat,
Ele cadeau mereu: pe mese, pe icoane;
Altele incercau stangaci sa umble pe podele,
Ele! stelele inaltului, surori cu soarele si luna, se tarau
Pe-acolo unde mergpicioarele cu talpi netrebnice.
Apoi cercau din nou, cu rastignire, aripa zborului.
Nu mai puteau. Desprinse din ele insile,
Cadeau ca si in noptile de august,
Dar fara de dara, fara aur, fara slava.
Scrum de stele: pe podele, pe covor, pe mese, pe pervazuri.
Si-a sporit cu-atata sfasiere intristarea lumii,
Incta fara indoiala ca in ceruri toate stelele stiau
Ce se intampla intre ziduri pe taramul omului de lut
Si sufereau neputincios in departarea milenara.
In timp ce jos - in stele sau albine - aurul invins murea ...





Moartea aurului


Aceasta pagina a fost accesata de 659 ori.