Autori > Pastorel Teodoreanu
Octombrie
Ca pe-o icoană binefăcătoare
În mine chipul tău îl ţin închis,
Şi visurile - floare de cais -
Îşi cern în juru-i molcoma ninsoare.
În prag când mi te-arăţi, din lumi de vis
Mă smulg, să-ţi cad cucernic la picioare;
Şi-s fulg atunci ce se topeşte-n soare,
Sub ochii tăi, de calzi şi dragi ce mi-s.
Dar când de mine te desprinzi şi pleci
Cu paşi mărunţi pe-ngustele poteci,
Şi când pe frunze moarte calci cu frică,
În crepusculul toamnei fumuriu
Rămân de gânduri gol: un cuib pustiu,
Lăsat de cea din urmă rândunică.
Octombrie
Aceasta pagina a fost accesata de 604 ori.