Autori > Pastorel Teodoreanu
Statuia
Nimic nu vrea fiinţa ta să-mi spuie:
Nici rău, nici bun, nici dulce, nici amar.
Şi ochii tăi de mica neagră par,
Împodobind orbite de statuie.
Privirea mea spre tine trist se suie,
Ca soarele pe-un gol ţinut polar,
Să-ngheţe printre vârfuri de gheţar,
În raze-nfipt ca-n propriile-i cuie.
Tu nici n-ai bănuit iubirea mea,
Deşi dorinţa-n mine clocotea,
Cum clocotesc căderile de ape.
Şi sufletu-mi, pe recea-ţi nesimţire,
Îmi pare un nebun ce, în neştire,
Izbeşte într-o orgă fără clape.
Statuia
Aceasta pagina a fost accesata de 612 ori.