• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Aventurile lui Huckleberry Finn - Capitolul 14

Dupa cîtava vreme, ne-am trezit si ne-am apucat sa cercetam prada furata de banda. Am gasit o gramada de ghete, haine, paturi si alte bulendre, un teanc de carţi, un ochean şi trei cutii cu trabuce. în viaţa mea nu fusesem aşa de bogat, nici eu, nici Jim. Trabucele erau clasa-ntîi. Toata dupa-amiaza am lenevit prin padure, stînd la taifas. Ba m-am uitat şi prin carţile alea. Ce mai, am petrecut de minune!
I-am povestit lui Jim ce s-a întîmplat pe epava şi pe bac. Toate astea — i-am spus — sînt aventuri. Dar Jim mi-a zis ca s-a saturat de aventuri şi mi-a povestit cum era sa moara de frica atunci cînd eu m-am ascuns în cabina si el s-a tîrît înapoi, ca sa se urce pe pluta şi n-a mai gasit-o. Credea ca i-a sunat ceasul, în orice caz, fiindca ori se-neca, ori era salvat de la înec, şi-atunci salvatorul l-ar fi trimis înapoi acasa, ca sa poata pune mîna pe recompensa. Şi dupa aceea, sigur ca domnişoara Watson avea -sa-l vînda în miazazi. Zau c-avea dreptate, mai totdeauna avea el dreptate! Pe legea mea, avea un cap deosebit de isteţ pentr-un negru!
I-am citit lui Jim multe poveşti despre regi, duci, conţi si alţi nobili de-astia, în care se arata cît de fistichiu se îmbracau ei şi ce de fasoane faceau, îşi ziceau unuL altuia: "Maiestatea voastra", "Luminaţia voastra", "Excelenţa voastra" şi aşa mai departe în loc sa-şi zica "domle". Jim casca nişte ochi cît cepele.
— Nici nu ştiam ca-s atîţia regi pe lume! N-am auzit de nici unu, afara de regele Solomîn, batrînu, si de regii din carţile de joc, dar pe-aştia nu-i pot pune la socoteala. Cît cîstiga un rege?
— Cît cîstiga? Pai, daca vor, cîstiga şi-o mie de dolari pe luna. Poa sa ia cît poftesc. Totu-i al lor.
— Asta-i grozav! Şi ce li se cere sa faca, Huck?
— Nimic! Ce tot vorbeşti? Stau pe tron, asta fac.
— Nu, zau?!
— Zau aşa! Tîndalesc toata ziulica. Doar daca-i razboi, se duc şi ei sa vada. Dar altminteri, stau cu burta ia soare sau vîneaza cu şoimii si… Sst! N-ai auzit un zgomot?
Ne-am dus sa vedem, dar ne-am întors repede, fiindca nu era decît huruitul unui vapor cu zbaturi, care trecuse de un cot al fluviului.
-  Da - urmai eu. Şi cîteodata, cînd se plictisesc de moarte, se iau în beţe cu Parlamentul. Şi daca aia fac pe nebunii, regele le taie capul, încolo, mai tot timpul se-nvîrteste-prin harem.
- Prin ce? Cum ai spus?
— Harem.
— Ce-i aia harem?
— Locul unde se ţin nevestele. N-ai auzit niciodata de un harem? Avea şi Solomon unul. Ala ţinea vreun milion de neveste.
— Da, da, aşa-i! Uitasem. Un harem e un soi de han. In odaia copiilor e mare tambalau! Şi nevestele se cearta întruna, sporind galagia. Şi mai zic unii ca Solomîn ar fi fost al mai înţelept om din lume! Da eu unul nu cred ca un om înţelept ar dori sa stea mereu într-un balamuc. E cu neputinţa. Un om înţelept si-ar cladi o fabricuţa cu multe cazane, iar cînd ar dori sa se odihneasca, ar închide fabricuţa,
— Bine, bine, dar eu îţi spun c-a fost al mai înţelept dintre oameni. Aşa mi-a spus si vaduva, zau!
— Puţin îi pasa lui Jim ce spune vaduva, ala n-a fost om înţelept. Avea nişte apucaturi urîte, cum n-am mai pomenit. Ai auzit tu de pruncul ala pe care Solomîn er& cît pe-aici sa-l taie în doua?
— Da, mi-a povestit vaduva toata taraşenia.
— Ei, ce zici? Ai mai pomenit aşa ceva? Uite-aici puţin. Vezi buturuga aia? Sa zicem ca-i prima femeie, iar tu, ailalta femeie. Jim e Solomon. Şi dolarul asta e pruncul. Şi tu vrei copilul, şi ea vrea copilul. Ce fac eu atunci? Ma duc prin vecini, aflu al cui e dolarul şi-l dau cui i se cuvine, întreg, aşa cum trebuie sa faca orice om cu scaun la cap? Da de unde, iau dolarul, îl rup în doua, si-ţi dau ţie jumate şi celeilalte femei jumate. Aşa a vrut sa faca şi Solomon cu copilul. Şi-acum, te întreb eu pe tine: la ce bun jumate hîrtie, nu poţi cumpara nimic cu ea.
- Şi la ce bun jumate copil? Jim nu da doi bani pe-un milion de jumate copii.
— Da-o dracului, Jim, n-ai înţeles tîlcul povestii, ai nimerit-o ca nuca-n perete!
— Cine, eu? Vezi-ţi de treaba! Nu-mi vorbi mie de tîlcurile tale! Jim pricepe cînd ceva are-o noima, dar fapta, asta n-are nici o noima. Cearta nu era pentr-o jumate copil, ci pentru-un copil întreg. Şi cine crede ca e-n stare sa potoleasca c-o jumate copil o cearta pentru-un copil întreg, n-are destula minte-n cap. Nu-mi mai vorbi de Solomîn. Huck. Ştiu eu cîte parale face!
— Mai, Jim, îţi spun eu ca n-ai înţeles povestea.
— Da-o dracului de poveste! Ştiu eu ce ştiu, şi poţi sa ma crezi cînd îţi spun ca la mijloc e ceva mult mai adînc. E vorba de creşterea pe care-a primit-o Solomîn ala. Ia un om care are-un copil sau doi. Crezi ca omul ala ar face risipa de copii? Nu i-ar da mîna. El ştie sa-i preţu-iasca. Dar ia un om care are-n casa vreo cinci milioane de copii! Asta-i alta caciula. Omul ala ţi-ar taia în doua un copil ca pe-o pisica. Tot i-ar ramîne atîţia copii! Un copil-doi mai mult sau mai puţin e un fleac pentru Solomîn, lua-l-ar naiba!
N-am mai vazut negru ca asta! Daca-şi vîra el ceva în rap, nu era chip sa i-o mai scoţi. N-am pomenit negru sa fie mai pornit în contra lui Solomon - şi doar cunosc destui! Vazînd ca nu-l pot clinti, am adus vorba despre alţi regi, lasîndu-l pe Solomon.
I-am vorbit despre Ludovic al saispelea, cum îi taia-sera franţujii capul acum nu ştiu cît timp; si despre baieţaşul lui, Delfinul, care trebuia s-ajunga şi el rege, dar l-au pus la popreala, şi unii spun c-acolo a şi dat ortu' popii.
— Vai, saracuţul de el!
— Dar alţii zic c-a ieşit din închisoare şi c-a venit la noi, în America.
— Bravo! Dar s-o fi simţit cam singur, aici, saracuţul, fiindca la noi nu-s regi, nu-i aşa, Huck?
— Aşa-i.
— Asta-nseamna ca nu-şi poate face nici o situaţie. Cum o sa se descurce?
— Ştiu si eu? Unii din ei intra în poliţie, alţii învaţa pe oameni sa vorbeasca franţuzeşte.
— Da ce, Huck, franţujii nu vorbesc la fel ca noi?
— Nu, Jim, n-ai înţelege o boaba din ce vorbesc ei, nici un cuvinţel.
— Sa-mi sara ochii daca pricep ce spui! Cum aşa, Huck?
— Nu ştiu cum, da aşa e. Am prins eu dintr-o carte ceva din pasareasca lor. închipuie-ţi ca vine unul la tine si-ţi zice: "Parlei vu fransei?" Tu ce-ai zice?
— N-aş zice nimica. I-aş da una peste bot, bineînţeles daca ala n-ar fi alb. Jim nu da voie unui negru sa-i vorbeasca aşa urît!
— Vezi-ţi de treaba, nu-i nici o vorba urîta! Asta înseamna: "Ştii sa vorbeşti franţuzeşte?"
— Şi-atunci de ce n-o spune pe şleau?
— Ba tocmai c-o spune, în felul lui, pe franţuzeşte.
— E-un fel caraghios, ce mai! Nici nu vreau sa mai aud despre asta. N-are nici cap, nici coada.
— Asculta, Jim. O pisica vorbeşte ca noi?
— Nu, pisica nu.
— Dar o vaca?
— Nu, nici ea.
— Pisica vorbeşte ca vaca şi vaca vorbeşte ca pisica?
— Nu, nu vorbeşte.
— Va sa zica-i drept şi firesc sa vorbeasca fiecare altfel?
— Ba bine ca nu!
— Şi-atunci nu-i drept si firesc ca pisica şi vaca sa vorbeasca altminteri decît noi?
— Sigur.
— Pai atunci de ce nu-i dai tu voie franţuzului sa vorbeasca altfel decît noi? Ia lamureşte-ma, cum vine treaba asta?
— Huck, este pisica om?
— Nu.
— Atunci cum ar putea vorbi ca un om? Este vaca om sau este vaca pisica?
— Nu, nici una, nici alta.
— Atunci nu-i treaba ei sa vorbeasca, nici ca un om, nici ca o pisica. Este franţuzul om?
— Da bine şi lamureşte-ma tu pe mine!
— Ei bine! Atunci de ce nu vorbeşte ca un om? Fa pagubaş.




Aventurile lui Huckleberry Finn - Capitolul 14


Aceasta pagina a fost accesata de 605 ori.