Autori > Mark Twain


Aventurile lui Huckleberry Finn - Capitolul 30



Cum pusera piciorul pe pluta, regele se repezi la mine şi ma lua de guler.
— Voiai sa scapi de noi, ai, mucosule? Ţi se urîse cu noi, ai?
— Nu, maria ta, nu! Aoleu! ma doare, maria ta!
— Atunci zi-ne repede ce-aveai de gînd. Daca nu, sa ştii ca scot untul din tine.
— Da, maria ta. Zau c-am sa va spun tot, întocmai cum s-a întîmplat. Omul care ma ducea de mîna se purta foarte draguţ cu mine. Imi tot zicea ca avusese un baiat de vîrsta mea, care a murit anul trecut, si ca-l doare inima sa vaza un baiat ca mine într-o asemenea dandana. Şi cînd toata lumea s-a repezit spre cosciug ca sa vaza sacul cu galbeni, el mi-a dat drumul, soptindu-mi: "Şterge-o acum, altminteri sa ştii c-au sa te spînzure!" Se-nţelege c-am şters-o. N-avea nici un rost sa ramîn, tot nu puteam fi de folos nimanui, şi p-orma, n-aveam chef sa fiu spînzurat: de ce sa ma spînzure daca puteam sa fug? Am alergat într-un suflet pîna am dat de o barca. Cînd am ajuns aici, i-am spus lui Jim sa se grabeasca, altminteri au sa puna mîna pe mine şi-au sa ma spînzure; şi i-am mai spus ca ma tem ca matale şi ducele nu mai sînteţi în viaţa la ora asta. Mi se rupea inima de durere, şi lui Jim tot aşa, şi de-aia cînd v-am vazut venind, n-am mai putut de bucurie. Zau, întrebaţi-l pe Jim, sa va spuie şi el!
Jim adeveri spusele mele, dar regele îi porunci sa-si ţina gura si-mi zise:
— Da, desigur, ma grabesc sa te cred! şi-ncepu iar sa ma zgîlţîie, ameninţîndu-ma ca ma îneaca.
Dar ducele îl opri:
— Ia lasa-l în pace pe baiat, dobitoc batrîn ce eşti! Ce, tu ai fi facut altfel în locul lui? Tu te-ai întrebat ce-i cu el cînd ai şters-o? Nu-mi amintesc de aşa ceva.
Regele îmi dadu drumul şi-ncepu sa-njure tîrgul şi pe toţi locuitorii lui.
— Mai bine te-ai înjura chiar pe tine — îi spuse ducele. Ţie ţi se cuvin cele mai multe înjuraturi. De la bun început n-ai facut nimic cu cap, afara de chestia aia cu sageata albastra, pe care le-ai spus-o cu atîta neobrazare si sînge rece. Asta a fost o idee buna, prima-ntîi, şi ne-a salvat. Fiindca de n-ar fi fost chestia asta, ne-ar fi bagat la racoare pîna sa soseasca bagajele englejilor alora, şi p-orma ocna ne mînca! Dar trucul ala i-a îndemnat sa mearga la cimitir si-acolo galbenii ne-au fost de şi mai mare folos, fiindca daca nataraii aia turbaţi nu ne-ar fi dat drumul ca sa se repeada sa priveasca, azi-noapte am fi dormit cu cravatele la gît, cu nişte cravate mai trainice decît ne trebuie noua.
Tacura cîteva clipe, apoi regele spuse, dus pe gînduri:
— Hm! Şi cînd te gîndesti ca noi credeam ca negrii au furat sacul!
- Imi venea sa intru-n pamînt.
— Da, cam aşa credeam — zise ducele, taraganîndu-şi vorba, a zeflemea.
Regele tacu cîteva clipe, apoi spuse:
— Eu unul aşa credeam.
— Ba din contra, nu tu, ci eu credeam — raspunse ducele, cu acelaşi glas taraganat.
— Asculta, Bilgewater — se burzului regele — ce vrei sa spui?
— Daca-i vorba pe-aşa, te-ntreb eu ce-ai vrut sa spui — zise ducele înţepat.
— Scîrţ! îl repezi regele, batjocoritor. Te pomeneşti ca adormisesi si habar n-aveai ce faceai.
Ducele îşi ieşi din fire de-a binelea:
— Asculta, lasa-te de goange! Ce, crezi ca-s batut în cap? Crezi ca nu ştiu cine-a ascuns banii în coşciugul ala?
— Ba da, nenicule, ştiu ca ştii, doar tu i-ai ascuns!
— Minţi! racni ducele repezindu-se la el.
Regele începu sa zbiere:
— Jos labele! Ia mîna de pe gît! Retrag tot ce-am spus.
— Mai întîi, marturiseşte ca tu ai ascuns banii acolo ca gîndul sa te carabanesti si sa te-ntorci într-o buna zi ca sa-i dezgropi si sa-i pastrezi numai pentru sufleţelul tau.
— Stai niţel, duce, raspunde-mi drept si cinstit la o întrebare. Spune-mi ca n-ai pus banii acolo si-am sa te cred, şi-am sa-mi iau înapoi toate vorbele.
— Potlogar batran, ştii bine ca nu eu i-am ascuns!
— Bine, atunci te cred. Da raspunde-mi la înca o întrebare, numai una ...  hai, nu te pierde cu firea! N-aveai cumva de gînd sa pui mîna pe bani si sa-i doseşti?
Ducele tacu cîteva clipe, apoi spuse:
— Ei, si ce dac-aveam de gînd? Chestia e ca nu i-am dosit, cînd mataluţa nu numai c-aveai de gînd, dar i-ai şi dosit!
— Duce, sa-mi sara ochii daca i-am dosit! Nu zic ca n-aveam de gînd, ar fi sa mint. Dar tu, adica cineva, mi-a luat-o înainte.
— Minţi! Tu i-ai ascuns şi daca nu marturiseşti, te ...
Regele începu sa horcaie si bîigui cu mare greutate:
— Bine, marturisesc!
Imi parea tare bine sa-l aud vorbind aşa, parca-mi lua o piatra de pe inima. Ducele îi dadu drumul:
— Daca mai tagaduieşti, sa ştii ca te-nec! Grozav de bine îţi sade sa miorlai ca un sugaci, ţi se potriveşte de minune, dupa tot ce-ai facut. N-am mai pomenit un asemenea struţ batrîn care sa vrea sa înghita totul. Şi eu care ma-ncredeam în tine ca într-un tata! Cum de n-ai intrat în pamînt de ruşine cînd ai auzit ca dadeau vina pe nişte negri nenorociţi şi tu n-ai scos o vorba ca sa-i aperi? Ma apuca pandaliile cînd ma gîndesc c-am fost aşa de neghiob sa cred în balivernele tale. Lua-te-ar naiba, acum vad eu de ce ma tot zoreai sa acopar deficitul: voiai sa pui mîna şi pe gologanii pe care-i cîştigasem cu "Minunea regeasca" şi cu alte socoteli, ca sa-i înhaţi pe toţi.
- Pai bine, duce — îl întrerupse regele cu sfiala, sclifosindu-se — tu ai spus sa acoperim deficitul, nu eu.
— Gura! Ajunge cît ai vorbit! îl repezi ducele. Şi acum vezi bine cu ce te-ai ales. Aia şi-au luat înapoi toţi banii, basca banisorii noştri; abia ne-a mai ramas un gologan-doi. Hai, cara-te la culcare şi nu-mi mai cînta despre deficituri, ca-i vai de pielea ta!
Regele se furişa în wigwam şi-si cauta alinarea în clondirul cu rachiu, în curînd, ducele îşi gasi şi el clondirul aşa ca, dupa vreo jumatate de ceas, se bateau iar pe burta. De ce se-mbatau, de-aceea se iubeau mai mult pîna ce adormira, sforaind, unul în braţele celuilalt.
Amîndoi erau turta, dar am bagat de seama ca, oricît de beat era, regele nu uita nici o clipa ca n-are voie sa mai spuna ca nu el a ascuns sacul. Aveam de ce sa ma simt uşurat si mulţumit! Fireşte ca de îndata ce i-am auzit tragînd la aghioase, m-am aşezat cu Jim la taifas şi i-am povestit totul de-a fir-a-par.





Aventurile lui Huckleberry Finn - Capitolul 30


Aceasta pagina a fost accesata de 562 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio