Autori > Mark Twain
Aventurile lui Huckleberry Finn - Capitolul 41
Doctorul era un batrînel foarte simpatic si blajin la înfaţişare. I-am povestit cum în ajun ma dusesem cu frate-meu la vînatoare pe Ostrovul Spaniolului" cum înnoptasem pe o pluta parasita şi cum" pe la miezul nopţii" în timp ce dormeam" fratele meu şi-a descarcat pistolul" pesemne în vis" iar glonţul l-a nimerit în picior.
— Va rog sa veniţi cu mine pîn-acolo şi sa-i legaţi rana" dar sa nu" spuneţi nimanui nimic" fiindca vrem sa ne-ntoarcem acasa chiar deseara" ca sa le facem o surpriza alor noştri.
— Dar cine-s ai voştri? întreba el.
— Phelpsii. Casa noastra-i ceva mai jos" pe mal.
— Aha! zise el şi dupa cîteva clipe adauga: Cum spuneai ca s-a întîmplat?
— A visat ceva si pistolul s-a descarcat.
— Ciudat vis!
Işi aprinse felinarul" îşi lua taşca şi porniram. Cînd vazu însa barca" strîmba din nas" spunîndu-mi ca o fi ea buna pentru un singur om" dar pentru doi nu merge.
— Nu va temeţi — i-am zis — ne-a dus pe toţi trei" si-nca destul de uşor.
— Care trei?
— Pai" eu" Sid şi ... si ... si pistolul" asta voiam sa spun.
— Aha!
Puse piciorul pe marginea barcii si se clatina puţin. Apoi" dînd din cap" îmi spuse ca se duce sa caute o barca mai mare. Vazînd însa ca toate barcile sînt ferecate cu lanţuri şi lacate" se sui într-a mea si-mi zise sa aştept pîna se întoarce sau" daca nu" sa mai caut si eu o barca.
— Cel mai bine ar fi sa te-ntorci acasa şi sa-ţi pregateşti neamurile în vederea surprizei.
— Nu" n-are rost sa ma-ntorc — i-am spus eu şi i-am aratat cum s-ajunga la pluta.
Dupa ce porni" ma fulgera un gînd: "Dar daca nu-i poate vindeca piciorul numaidecît? Te pomeneşti ca are nevoie de trei sau patru zile pentru treaba asta! Atunci ce ne facem? Ramînem acolo pîna ce-o sa ne dea în vileag? Nu merge aşa" nene! Ştiu eu ce-am de facut. Am sa-l aştept sa se-ntoarca" şi daca mi-o spune ca trebuie sa se mai duca o data" merg şi eu cu el" la nevoie chiar înot ... Odata ajunşi la pluta" îl legam fedeleş şi-l ducem cu noi la vale" pe fluviu" si cînd Tom n-o sa mai aiba nevoie de el" îi platim ce i se cuvine sau îi dam toţi banii pe care-i avem şi-l trimitem la mal".
Ceva mai liniştit" m-am dus la stiva de lemne ca sa trag un pui de somn.
Cînd m-am deşteptat" soarele era de-o suliţa pe cer. Am alergat într-un suflet la locuinţa doctorului" unde mi s-a spus ca dumnealui plecase de cu noapte şi nu se-ntorsese înca.
"Asta nu-i a buna — mi-am zis. Trebuie sa ma duc numaidecat la insula" sa vad ce-i cu Tom."
Dar cînd sa cotesc dupa colţul uliţei" m-am ciocnit nas în nas cu unchiul Silas.
— Ce-i cu tine" Tom? se mira el. Pe unde mi-ai fost" afurisitule?
— N-am fost nicaieri; m-am dus si eu sa-l caut pe negrul fugar" împreuna cu Sid.
— Dar unde naiba aţi fost? Matuşa-tii i-a ieşit sufletul.
— N-avea de ce" fiindca n-am paţit nimic. Ne-am luat dupa oameni şi cîini" dar le-am pierdut urma" fiindca alergau prea iute. Auzind galagie pe rîu" am luat o barca şi-am pornit dupa ei crezînd c-au trecut pe malul celalalt" dar nu i-am putut gasi. Am ramas pe-acolo" rupţi de oboseala" şi-am dormit pîna mai adineauri" sa tot fie vreun ceas de-atunci. Am trecut încoace cu barca" sa vedem ce s-a întîmplat. Sid e la poşta" dupa vesti" iar eu m-am dus sa fac rost de ceva mineare. Dupa aia ne-n-toarcem acasa.
Ne-am dus aşadar la poşta" în cautarea lui "Sid"" dar se-nţelege ca nu l-am gasit acolo. Banuisem eu ca n-o sa-l gasim!
Batrînul a ridicat o scrisoare de la posta; am mai aşteptat cîtva timp" dar Sid tot nu s-a aratat.
— Hai sa mergem — îmi spuse batrînul. Sid o sa se-ntoarca pe jos sau cu barca" dupa ce-o sa se sature de plimbare. Noi o sa mergem cu caruţa.
N-a vrut în ruptul capului sa ma lase sa-l mai aştept pe Sid" zicea ca n-are nici un rost şi ca trebuie sa vin cu e]" ca s-o liniştesc pe tuşa Sally.
Cînd am ajuns acasa" de bucurie ca ma vede" tusa Sally a izbucnit într-un rîs cu lacrimi" m-a îmbraţişat si mi-a tras o chelfaneala" dar nu m-a durut cine ştie ce" macar ca dumneaiei credea ca m-a dat gata. Zicea c-asa o sa paţeasca si Sid cînd s-o întoarce.
Casa era plina de fermieri. Fusesera poftiţi la masa" împreuna cu nevestele lor" si trancaneau ceva de speriat.
Cea mai nesuferita era cotoroanţa de Hotchkiss" careia-i turuia gura ca o morisca.
— Cumatra Phelps — zicea ea — am cotrobait" peste tot prin coliba si socot ca negrul ala nu era în toate mintile. I-am zis cumetrei Damrell" nu-i aşa" cumatra Damrell? Sa ştii ca-i smintit" soro" chiar aşa i-am zis. Auzi-tu-m-aţi? E smintit" zic. Se vede de la o poşta c-asa e. Uitaţi-va la piatra asta de moara; un om cu scaun la cap" zic" n-ar mazgali asemenea nazbîtii pe o piatra de moara: ca nu ştiu cine si-a zdrobit inima" ca a zacut acolo treizeci şi şapte de ani" ca-i fiul naturel al unuia Ludovic" si alte bazaconii de-astea. E nebun de legat" zic" ca altfel nu pot zice. Negrul ala-i smintit ca alde Nabuconodosor" zau aşa.
— Dar ce spui de scara aia facuta din cîrpe" cumatra Hotchkiss? sari si batrîna Damrell. Dumnezeu ştie la ce-i putea folosi ...
— Tocmai asta-i spuneam chiar acum o clipa cumetrei Utterback; n-ai decît s-o-ntrebi daca vrei. "Ce ... ce zici de sca-scara aia de cîrpe?" ma-ntreaba ea. "Da" da"" zic" "Ce ... ce-o fi vrut sa faca cu scara aia?" Atunci" cumatra Hotchkiss" ea ... ea ...
— Dar cum de-au adus piatra aia de moara pîn-acolo? Cine dracu a sapat tunelu ala si cine ...
— Pai" asta ziceam şi eu" cumetre Penrod! Ziceam" da-mi" te rog" şi mie farfuria aia cu melasa! Adineauri îi zisei cumetrei Dunlap" cum de-au adus piatra aia în coliba? Se poate s-o fi adus fara nici un ajutor? Vezi-ţi de treaba" zic" ajutor a fost" şi înca din gros. Doişpe oameni pe puţin l-au ajutat pe negrul ala. De-ar fi dupa mine" sa ştiu de bine ca i-aş jupui de vii pe toţi negrii de-aici si tot aş afla cine-a facut-o" zic. Pe deasupra zic ...
— Doişpe" zici? Nici patruzeci n-ar fi fost în stare sa faca tot ce-au facutara ei. Uita-te la cuţitoaiele alea prefacute în ferastraie" ce migalos sînt lucrate; uita-te la piciorul patului" pe care l-au taiat" asta-i treaba de-o saptamîna" pentru şase oameni. Uita-te la mogîldeaţa aia de paie de pe pat şi uita-te la ...
— Ai dreptate" cumetre Hightower. Asa-i ziceam şi eu cumatrului Phelps" chiar dumnealui. Zice el: "Ce crezi matale de treaba asta" cumatra Hotchkiss?" "Care treaba" cumetre Phelps?" zic. "Ce crezi de piciorul acela de pat" pe care l-au taiat aşa?" zice el. "Ce cred? zic. . . zic ca nu s-a taiat de unul singur asta zic. A fost taiat de careva de buna seama. Asta-i parerea mea" daca-ţi place; se prea poate sa nu fie -cum zic eu şi daca are careva o parere mai de soi ca a meas-o spuie." Iar cumetrei Dunlap i-am zis ...
— Cumatra Phelps afla de la mine: coliba aia a fost plina de negri pe puţin patru saptamîni, seara de seara, altminteri nu puteau face atîta treaba. Pai uita-te la camaşa aia mîzgalita cu sînge de sus pîna jos cu semne tainice - africane! O ceata-ntreaga trebuie c-a lucrat la ea noapte de noapte! Doi dolari i-as da aluia care-ar putea sa mi-o citeasca. Cît despre negrii care au facut isprava asta i-as biciui pîna ce ...
— Oameni care sa-l ajute cumetre Marples? Ai fi vazut matale dac-ai fi fost mai deunazi în casa asta. Pai au furat tot ce le-a cazut sub mîna macar ca noi stateam zi si noapte la pînda. Au furat camaşa aia chiar de pe frînghia de rufe! Cît despre cearşaful din care-au facut scara nici nu-ţi închipui de cîte ori l-au furat! Şi faina si luminarile şi sfeşnicele si lingurile şi tigaia cea veche si mii de alte lucruri care nu-mi vin acum în minte şi rochia mea noua de stamba! Şi baga de seama cum îţi spusei eu şi Silas si Sid si Tom stateam de veghe mereu zi şi noapte si nici unul din noi n-a vazut nici o urma nici macar un fir de par" şi n-a auzit nici un zgomot care sa-i dea de gol. Şi poftim în ultimul minut ce sa vezi ne fug de sub nas si-si rîd de noi şi nu numai de noi dar şi de tîlharii de pe Teritoriul Indian. Şi pleaca teferi cu negrul ala fugariţi de şaisprezece barbaţi şi douazeci si doi de cîini! Va spun ca-i ceva sa-ţi stea mintea-n loc nu alta. Strigoi sa fi fost şi nu ne-ar fi dus de nas mai abitir! Şi cred c-au fost chiar strigoi fiindca îi ştiţi pe cîinii noştri ce grozavi sînt. Ei bine cîinii aştia nu le-au gasit macar o data urma! Aş vrea sa vad ca-mi lamuriţi şi mie treaba asta daca puteţi.
— E ceva ...
— De cînd sînt n-am mai pomenit una ca asta ...
— Doamne fereşte n-aş fi ...
— Sînt si hoţi si ...
— Doamne, Dumnezeule, mi-ar fi teama sa traiesc într-o asemenea ...
— Teama zici? Eram aşa de îngrozita ca nu-mi venea nici sa ma culc nici sa m-asez nici sa stau în picioarecumatra Ridgeway. Pai ar fi. furat pîna si ... Doamne, Doamne, îţi închipui în ce hal eram aseara, pe la miezul nopţii! Zau daca nu mi-era teama c-o sa ne fure si pe noi! Parca-mi pierdusem minţile, zau aşa. Acum la lumina zilei pare o prostie dar aseara îmi ziceam: "Baieţaşii aştia doi ai mei dorm" saracuţii de ei, colo sus, în odaiţa aia singuratica. Eram aşa de îngrijorata ca zau m-am strecurat pîn-acolo ca sa-i încui cu cheia. Chiar aşa! Oricine s-ar fi purtat la fel fiindca ştiţi cînd te apuca o spaima ca asta si nu se mai ispraveşte începi s-o iei razna si te pomeneşti facînd fel de fel de trasnai de ajungi sa-ţi spui: "De-aş fi copil şi-aş fi singur colo sus" iar uşa n-ar fi încuiata şi ...
Se opri cu o mutra mirata şi-si întoarse încet capul, iar cînd ochii îi cazura asupra-mi ma ridicai şi ma dusei sa iau puţin aer.
Imi spuneam ca daca m-as retrage şi m-as gîndi niţel, poate c-as fi în stare s-o lamuresc de ce nu fusesem în dimineaţa aia în odaia noastra. Am ieşit afara, dar n-am mers prea departe, fiindca-ar fi trimis dupa mine. Tîrziu dupa-amiaza, cînd toata lumea plecase, m-am întors şi i-am povestit cum galagia şi împuşcaturile ne trezisera pe mine si pe "Sid" şi" vazînd noi ca uşa era încuiata şi arzînd de nerabdare sa vedem ce se-ntîmpla, ne-am dat jos pe paratrasnet, dar ne-am cam julit amîndoi si ne-am jurat sa nu mai coborîm aşa niciodata. Apoi i-am povestit tot ce-i istorisisem şi unchiului Silas mai înainte.
— Bine — zise ea — de data asta va iert. La ce te poţi aştepta din partea unor ştrengari de-alde voi? De, toţi baieţii sînt nişte derbedei. La urma urmelor, n-a ieşit nimic rau, aşa ca sa mulţumim cerului c-aţi scapat cu viaţa, decît sa ne mai necajim. Tot ce-a fost a trecut.
Zicînd acestea, ma saruta, ma mîngîie pe creştet şi se cufunda în ganduri. Deodata se ridica şi spuse:
— Doamne, Dumnezeule, uite ca se întuneca şi Sid înca n-a venit! Ce-o fi cu baiatul ala?!
— Dau o fuga pîna-n tîrg si-l aduc — m-am sumeţit eu, crezînd ca-i rost de ceva.
— Ba nu — spuse ea. Stai aici. Ajunge ca lipseşte unul. Daca nu s-o-ntoarce pînla cina, o sa se duca unchiul.
Bineînţeles ca Tom nu se arata pîn la cina, aşa ca numaidecît dupa masa unchiul se duse sa-l caute. Se întoarse acasa pe la orele zece, cu o faţa cam lunga. Nu daduse de Tom. Tuşa Sally era grozav de tulburata, dar nenea Silas se stradui s-o încredinţeze ca n-are de ce sa fie:
— Aşa-s baieţii; ai sa vezi ca se-ntoarce pîna dimineaţa viu si nevatamat!
Tuşa Sally n-avu încotro si se potoli, dar spuse ca ea tot o sa-l mai aştepte niţel şi-o sa lase o luminare aprinsa, pentru ca Sid s-o poata vedea.
Cînd m-am dus la culcare, m-a însoţit cu luminarea, m-a vîrît în pat şi m-a mîngîiat cu atîta blîndeţe, ca-mi venea sa intru în pamînt de ruşine şi nu-ndrazneam sa ma uit în ochii ei. Se aşeza pe marginea patului şi statu mult de vorba cu mine despre Sid. Nu se mai satura sa mi-l laude, zicînd ca-i un baiat de zahar, si ma tot întreba daca nu cumva s-o fi ratacit, ranit sau înecat, îmi zicea cu lacrimi în ochi ca, cine ştie, s-ar putea ca în clipa asta bietul de el sa zaca pe undeva, bolnav sau chiar mort, departe de ea!
Eu o linişteam" spunîndu-i ca Sid e sanatos tun si c-o sa se-ntoarca la sigur pîna a doua zi dimineaţa, îmi strîngea atunci mîna, ba ma şi saruta şi ma ruga sa-i mai spun o data şi înca o data, fiindc-o ungea la inima şi-i mai alina oful; înainte de a pleca, ma privi drept în ochi cu duioşie şi-mi spuse:
— Tom, uşa n-o sa mai fie încuiata, şi mai e şi fereastra, şi paratrasnetul, dar tu ai sa fii cuminte, nu-i aşa? Daca ţii la mine, nu pleca!
Dumnezeu ştie ca muream sa ma duc sa vad ce-i cu Tom, dar dupa vorbele astea n-as mai fi plecat nici pentru o împaraţie.
Am dormit ca pe ace, tot gîndindu-ma la ea şi la Tom.
De doua ori m-am dat jos pe paratrasnet şi m-am dus în curte ca sa trag cu ochiul: şedea la fereastra, lînga luminare, cu ochii plini de lacrimi, privind spre poteca.
Tare-aş fi vrut s-o ajut cu ceva, dar tot ce puteam face era sa jur ca n-am sa-i mai caşunez niciodata vreun necaz.
In zori m-am trezit pentru a treia oara şi m-am dat din nou jos: tusa Sally era tot acolo, langa luminare, din care nu mai ramasese decît un muc, iar capul încarunţit i se odihnea pe braţ. Adormise.
— Va rog sa veniţi cu mine pîn-acolo şi sa-i legaţi rana" dar sa nu" spuneţi nimanui nimic" fiindca vrem sa ne-ntoarcem acasa chiar deseara" ca sa le facem o surpriza alor noştri.
— Dar cine-s ai voştri? întreba el.
— Phelpsii. Casa noastra-i ceva mai jos" pe mal.
— Aha! zise el şi dupa cîteva clipe adauga: Cum spuneai ca s-a întîmplat?
— A visat ceva si pistolul s-a descarcat.
— Ciudat vis!
Işi aprinse felinarul" îşi lua taşca şi porniram. Cînd vazu însa barca" strîmba din nas" spunîndu-mi ca o fi ea buna pentru un singur om" dar pentru doi nu merge.
— Nu va temeţi — i-am zis — ne-a dus pe toţi trei" si-nca destul de uşor.
— Care trei?
— Pai" eu" Sid şi ... si ... si pistolul" asta voiam sa spun.
— Aha!
Puse piciorul pe marginea barcii si se clatina puţin. Apoi" dînd din cap" îmi spuse ca se duce sa caute o barca mai mare. Vazînd însa ca toate barcile sînt ferecate cu lanţuri şi lacate" se sui într-a mea si-mi zise sa aştept pîna se întoarce sau" daca nu" sa mai caut si eu o barca.
— Cel mai bine ar fi sa te-ntorci acasa şi sa-ţi pregateşti neamurile în vederea surprizei.
— Nu" n-are rost sa ma-ntorc — i-am spus eu şi i-am aratat cum s-ajunga la pluta.
Dupa ce porni" ma fulgera un gînd: "Dar daca nu-i poate vindeca piciorul numaidecît? Te pomeneşti ca are nevoie de trei sau patru zile pentru treaba asta! Atunci ce ne facem? Ramînem acolo pîna ce-o sa ne dea în vileag? Nu merge aşa" nene! Ştiu eu ce-am de facut. Am sa-l aştept sa se-ntoarca" şi daca mi-o spune ca trebuie sa se mai duca o data" merg şi eu cu el" la nevoie chiar înot ... Odata ajunşi la pluta" îl legam fedeleş şi-l ducem cu noi la vale" pe fluviu" si cînd Tom n-o sa mai aiba nevoie de el" îi platim ce i se cuvine sau îi dam toţi banii pe care-i avem şi-l trimitem la mal".
Ceva mai liniştit" m-am dus la stiva de lemne ca sa trag un pui de somn.
Cînd m-am deşteptat" soarele era de-o suliţa pe cer. Am alergat într-un suflet la locuinţa doctorului" unde mi s-a spus ca dumnealui plecase de cu noapte şi nu se-ntorsese înca.
"Asta nu-i a buna — mi-am zis. Trebuie sa ma duc numaidecat la insula" sa vad ce-i cu Tom."
Dar cînd sa cotesc dupa colţul uliţei" m-am ciocnit nas în nas cu unchiul Silas.
— Ce-i cu tine" Tom? se mira el. Pe unde mi-ai fost" afurisitule?
— N-am fost nicaieri; m-am dus si eu sa-l caut pe negrul fugar" împreuna cu Sid.
— Dar unde naiba aţi fost? Matuşa-tii i-a ieşit sufletul.
— N-avea de ce" fiindca n-am paţit nimic. Ne-am luat dupa oameni şi cîini" dar le-am pierdut urma" fiindca alergau prea iute. Auzind galagie pe rîu" am luat o barca şi-am pornit dupa ei crezînd c-au trecut pe malul celalalt" dar nu i-am putut gasi. Am ramas pe-acolo" rupţi de oboseala" şi-am dormit pîna mai adineauri" sa tot fie vreun ceas de-atunci. Am trecut încoace cu barca" sa vedem ce s-a întîmplat. Sid e la poşta" dupa vesti" iar eu m-am dus sa fac rost de ceva mineare. Dupa aia ne-n-toarcem acasa.
Ne-am dus aşadar la poşta" în cautarea lui "Sid"" dar se-nţelege ca nu l-am gasit acolo. Banuisem eu ca n-o sa-l gasim!
Batrînul a ridicat o scrisoare de la posta; am mai aşteptat cîtva timp" dar Sid tot nu s-a aratat.
— Hai sa mergem — îmi spuse batrînul. Sid o sa se-ntoarca pe jos sau cu barca" dupa ce-o sa se sature de plimbare. Noi o sa mergem cu caruţa.
N-a vrut în ruptul capului sa ma lase sa-l mai aştept pe Sid" zicea ca n-are nici un rost şi ca trebuie sa vin cu e]" ca s-o liniştesc pe tuşa Sally.
Cînd am ajuns acasa" de bucurie ca ma vede" tusa Sally a izbucnit într-un rîs cu lacrimi" m-a îmbraţişat si mi-a tras o chelfaneala" dar nu m-a durut cine ştie ce" macar ca dumneaiei credea ca m-a dat gata. Zicea c-asa o sa paţeasca si Sid cînd s-o întoarce.
Casa era plina de fermieri. Fusesera poftiţi la masa" împreuna cu nevestele lor" si trancaneau ceva de speriat.
Cea mai nesuferita era cotoroanţa de Hotchkiss" careia-i turuia gura ca o morisca.
— Cumatra Phelps — zicea ea — am cotrobait" peste tot prin coliba si socot ca negrul ala nu era în toate mintile. I-am zis cumetrei Damrell" nu-i aşa" cumatra Damrell? Sa ştii ca-i smintit" soro" chiar aşa i-am zis. Auzi-tu-m-aţi? E smintit" zic. Se vede de la o poşta c-asa e. Uitaţi-va la piatra asta de moara; un om cu scaun la cap" zic" n-ar mazgali asemenea nazbîtii pe o piatra de moara: ca nu ştiu cine si-a zdrobit inima" ca a zacut acolo treizeci şi şapte de ani" ca-i fiul naturel al unuia Ludovic" si alte bazaconii de-astea. E nebun de legat" zic" ca altfel nu pot zice. Negrul ala-i smintit ca alde Nabuconodosor" zau aşa.
— Dar ce spui de scara aia facuta din cîrpe" cumatra Hotchkiss? sari si batrîna Damrell. Dumnezeu ştie la ce-i putea folosi ...
— Tocmai asta-i spuneam chiar acum o clipa cumetrei Utterback; n-ai decît s-o-ntrebi daca vrei. "Ce ... ce zici de sca-scara aia de cîrpe?" ma-ntreaba ea. "Da" da"" zic" "Ce ... ce-o fi vrut sa faca cu scara aia?" Atunci" cumatra Hotchkiss" ea ... ea ...
— Dar cum de-au adus piatra aia de moara pîn-acolo? Cine dracu a sapat tunelu ala si cine ...
— Pai" asta ziceam şi eu" cumetre Penrod! Ziceam" da-mi" te rog" şi mie farfuria aia cu melasa! Adineauri îi zisei cumetrei Dunlap" cum de-au adus piatra aia în coliba? Se poate s-o fi adus fara nici un ajutor? Vezi-ţi de treaba" zic" ajutor a fost" şi înca din gros. Doişpe oameni pe puţin l-au ajutat pe negrul ala. De-ar fi dupa mine" sa ştiu de bine ca i-aş jupui de vii pe toţi negrii de-aici si tot aş afla cine-a facut-o" zic. Pe deasupra zic ...
— Doişpe" zici? Nici patruzeci n-ar fi fost în stare sa faca tot ce-au facutara ei. Uita-te la cuţitoaiele alea prefacute în ferastraie" ce migalos sînt lucrate; uita-te la piciorul patului" pe care l-au taiat" asta-i treaba de-o saptamîna" pentru şase oameni. Uita-te la mogîldeaţa aia de paie de pe pat şi uita-te la ...
— Ai dreptate" cumetre Hightower. Asa-i ziceam şi eu cumatrului Phelps" chiar dumnealui. Zice el: "Ce crezi matale de treaba asta" cumatra Hotchkiss?" "Care treaba" cumetre Phelps?" zic. "Ce crezi de piciorul acela de pat" pe care l-au taiat aşa?" zice el. "Ce cred? zic. . . zic ca nu s-a taiat de unul singur asta zic. A fost taiat de careva de buna seama. Asta-i parerea mea" daca-ţi place; se prea poate sa nu fie -cum zic eu şi daca are careva o parere mai de soi ca a meas-o spuie." Iar cumetrei Dunlap i-am zis ...
— Cumatra Phelps afla de la mine: coliba aia a fost plina de negri pe puţin patru saptamîni, seara de seara, altminteri nu puteau face atîta treaba. Pai uita-te la camaşa aia mîzgalita cu sînge de sus pîna jos cu semne tainice - africane! O ceata-ntreaga trebuie c-a lucrat la ea noapte de noapte! Doi dolari i-as da aluia care-ar putea sa mi-o citeasca. Cît despre negrii care au facut isprava asta i-as biciui pîna ce ...
— Oameni care sa-l ajute cumetre Marples? Ai fi vazut matale dac-ai fi fost mai deunazi în casa asta. Pai au furat tot ce le-a cazut sub mîna macar ca noi stateam zi si noapte la pînda. Au furat camaşa aia chiar de pe frînghia de rufe! Cît despre cearşaful din care-au facut scara nici nu-ţi închipui de cîte ori l-au furat! Şi faina si luminarile şi sfeşnicele si lingurile şi tigaia cea veche si mii de alte lucruri care nu-mi vin acum în minte şi rochia mea noua de stamba! Şi baga de seama cum îţi spusei eu şi Silas si Sid si Tom stateam de veghe mereu zi şi noapte si nici unul din noi n-a vazut nici o urma nici macar un fir de par" şi n-a auzit nici un zgomot care sa-i dea de gol. Şi poftim în ultimul minut ce sa vezi ne fug de sub nas si-si rîd de noi şi nu numai de noi dar şi de tîlharii de pe Teritoriul Indian. Şi pleaca teferi cu negrul ala fugariţi de şaisprezece barbaţi şi douazeci si doi de cîini! Va spun ca-i ceva sa-ţi stea mintea-n loc nu alta. Strigoi sa fi fost şi nu ne-ar fi dus de nas mai abitir! Şi cred c-au fost chiar strigoi fiindca îi ştiţi pe cîinii noştri ce grozavi sînt. Ei bine cîinii aştia nu le-au gasit macar o data urma! Aş vrea sa vad ca-mi lamuriţi şi mie treaba asta daca puteţi.
— E ceva ...
— De cînd sînt n-am mai pomenit una ca asta ...
— Doamne fereşte n-aş fi ...
— Sînt si hoţi si ...
— Doamne, Dumnezeule, mi-ar fi teama sa traiesc într-o asemenea ...
— Teama zici? Eram aşa de îngrozita ca nu-mi venea nici sa ma culc nici sa m-asez nici sa stau în picioarecumatra Ridgeway. Pai ar fi. furat pîna si ... Doamne, Doamne, îţi închipui în ce hal eram aseara, pe la miezul nopţii! Zau daca nu mi-era teama c-o sa ne fure si pe noi! Parca-mi pierdusem minţile, zau aşa. Acum la lumina zilei pare o prostie dar aseara îmi ziceam: "Baieţaşii aştia doi ai mei dorm" saracuţii de ei, colo sus, în odaiţa aia singuratica. Eram aşa de îngrijorata ca zau m-am strecurat pîn-acolo ca sa-i încui cu cheia. Chiar aşa! Oricine s-ar fi purtat la fel fiindca ştiţi cînd te apuca o spaima ca asta si nu se mai ispraveşte începi s-o iei razna si te pomeneşti facînd fel de fel de trasnai de ajungi sa-ţi spui: "De-aş fi copil şi-aş fi singur colo sus" iar uşa n-ar fi încuiata şi ...
Se opri cu o mutra mirata şi-si întoarse încet capul, iar cînd ochii îi cazura asupra-mi ma ridicai şi ma dusei sa iau puţin aer.
Imi spuneam ca daca m-as retrage şi m-as gîndi niţel, poate c-as fi în stare s-o lamuresc de ce nu fusesem în dimineaţa aia în odaia noastra. Am ieşit afara, dar n-am mers prea departe, fiindca-ar fi trimis dupa mine. Tîrziu dupa-amiaza, cînd toata lumea plecase, m-am întors şi i-am povestit cum galagia şi împuşcaturile ne trezisera pe mine si pe "Sid" şi" vazînd noi ca uşa era încuiata şi arzînd de nerabdare sa vedem ce se-ntîmpla, ne-am dat jos pe paratrasnet, dar ne-am cam julit amîndoi si ne-am jurat sa nu mai coborîm aşa niciodata. Apoi i-am povestit tot ce-i istorisisem şi unchiului Silas mai înainte.
— Bine — zise ea — de data asta va iert. La ce te poţi aştepta din partea unor ştrengari de-alde voi? De, toţi baieţii sînt nişte derbedei. La urma urmelor, n-a ieşit nimic rau, aşa ca sa mulţumim cerului c-aţi scapat cu viaţa, decît sa ne mai necajim. Tot ce-a fost a trecut.
Zicînd acestea, ma saruta, ma mîngîie pe creştet şi se cufunda în ganduri. Deodata se ridica şi spuse:
— Doamne, Dumnezeule, uite ca se întuneca şi Sid înca n-a venit! Ce-o fi cu baiatul ala?!
— Dau o fuga pîna-n tîrg si-l aduc — m-am sumeţit eu, crezînd ca-i rost de ceva.
— Ba nu — spuse ea. Stai aici. Ajunge ca lipseşte unul. Daca nu s-o-ntoarce pînla cina, o sa se duca unchiul.
Bineînţeles ca Tom nu se arata pîn la cina, aşa ca numaidecît dupa masa unchiul se duse sa-l caute. Se întoarse acasa pe la orele zece, cu o faţa cam lunga. Nu daduse de Tom. Tuşa Sally era grozav de tulburata, dar nenea Silas se stradui s-o încredinţeze ca n-are de ce sa fie:
— Aşa-s baieţii; ai sa vezi ca se-ntoarce pîna dimineaţa viu si nevatamat!
Tuşa Sally n-avu încotro si se potoli, dar spuse ca ea tot o sa-l mai aştepte niţel şi-o sa lase o luminare aprinsa, pentru ca Sid s-o poata vedea.
Cînd m-am dus la culcare, m-a însoţit cu luminarea, m-a vîrît în pat şi m-a mîngîiat cu atîta blîndeţe, ca-mi venea sa intru în pamînt de ruşine şi nu-ndrazneam sa ma uit în ochii ei. Se aşeza pe marginea patului şi statu mult de vorba cu mine despre Sid. Nu se mai satura sa mi-l laude, zicînd ca-i un baiat de zahar, si ma tot întreba daca nu cumva s-o fi ratacit, ranit sau înecat, îmi zicea cu lacrimi în ochi ca, cine ştie, s-ar putea ca în clipa asta bietul de el sa zaca pe undeva, bolnav sau chiar mort, departe de ea!
Eu o linişteam" spunîndu-i ca Sid e sanatos tun si c-o sa se-ntoarca la sigur pîna a doua zi dimineaţa, îmi strîngea atunci mîna, ba ma şi saruta şi ma ruga sa-i mai spun o data şi înca o data, fiindc-o ungea la inima şi-i mai alina oful; înainte de a pleca, ma privi drept în ochi cu duioşie şi-mi spuse:
— Tom, uşa n-o sa mai fie încuiata, şi mai e şi fereastra, şi paratrasnetul, dar tu ai sa fii cuminte, nu-i aşa? Daca ţii la mine, nu pleca!
Dumnezeu ştie ca muream sa ma duc sa vad ce-i cu Tom, dar dupa vorbele astea n-as mai fi plecat nici pentru o împaraţie.
Am dormit ca pe ace, tot gîndindu-ma la ea şi la Tom.
De doua ori m-am dat jos pe paratrasnet şi m-am dus în curte ca sa trag cu ochiul: şedea la fereastra, lînga luminare, cu ochii plini de lacrimi, privind spre poteca.
Tare-aş fi vrut s-o ajut cu ceva, dar tot ce puteam face era sa jur ca n-am sa-i mai caşunez niciodata vreun necaz.
In zori m-am trezit pentru a treia oara şi m-am dat din nou jos: tusa Sally era tot acolo, langa luminare, din care nu mai ramasese decît un muc, iar capul încarunţit i se odihnea pe braţ. Adormise.
Aventurile lui Huckleberry Finn - Capitolul 41
Aceasta pagina a fost accesata de 566 ori.