Autori > Mark Twain


Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 20



Capitolul 20


Tom se întoarse acasa posomorat. De la primele vorbe pe care le rosti matusa-sa, întelese ca nu era chip sa scape de necazuri.
– Tom, îmi vine sa te jupoi de viu.
– Da ce-am facut, matusica?
– Prea destul! Auzi! Ma duc la Serena Harper, ca o neroada, si ma apuc sa-i povestesc bazaconia aia de vis al tau, gandind c-o s-o creaza si ea… Si cand colo, auzi dumneata, aflu de la ea ca-l iscodise pe Joe si aflase, nici mai mult nici mai putin, cum c-ai fost aci în noaptea cu pricina si c-ai auzit tot ce am vorbit noi! Tom, nu stiu ce-o sa se aleaga de tine, daca esti în stare sa te porti asa! Ia închipuieste-ti si tu cum ma simt eu acum, cand ma gandesc c-ai putut sa ma lasi sa ma duc la Serena Harper si sa ma fac de ras… si tu sa nu spui o vorba!
Iata ca lucrurile se înfatisau sub o noua lumina. Pana acum, povestea scornita de dimineata îi paruse lui Tom o gluma buna si chiar foarte isteata. Acum i se parea ticaloasa si de prost gust. Tom lasa capul în jos si o clipa nu stiu ce sa raspunda; apoi zise:
– Matusica, îmi pare rau ca te-am lasat sa te duci, da nu mi-am dat seama.
– Vai, copile, niciodata nu-ti dai seama! Numai la tine si la nazbatiile tale te gandesti. Ca sa vii cale lunga, noaptea, de la insula Jackson si pan-aci, sa faci haz de supararea noastra, si sa-ti razi de mine cu nascoceala aia de vis, la asta te-a taiat capul, da ca sa-ti fie mila de noi si sa ne cruti de suparare, nici prin gand nu ti-a trecut!
– Matusica, acum vad si eu c-a fost o ticalosie, da n-am facut-o înadins, crede-ma. Si-apoi, în noaptea aceea, n-am venit ca sa fac haz de voi.
– Da pentru ce-ai venit?
– Ca sa-ti spun sa nu te amarasti din pricina noastra, ca nu ne înecasem.
– Tom, as fi cea mai fericita fiinta de pe lume dac-as putea crede c-ai avut asemenea gand bun, da stii foarte bine ca nu-i adevarat, si eu stiu la fel de bine ca si tine, Tom.
– Matusica, zau ca asta am vrut sa fac, sa nu ma misc d-aci daca nu spui drept.
– Haide, Tom, nu minti, te rog din suflet! Minciuna-ti sporeste pacatul de-o mie de ori.
– Da nu mint, matusica, spui drept. Am vrut sa nu mai fii suparata, numa d-aia am venit.
– As da orice ca sa pot crede una ca asta, ti-ar rascumpara o groaza de pacate, Tom. Mai c-as fi bucuroasa c-ai fugit si ca te-ai purtat atat de rau. Da cum sa te crez? Ca dac-ai fi vrut sa-mi spui, îmi spuneai, nu-i asa, baiatule?
– Vezi, matusica, dupa ce ai vorbit matale de înmormantare, mi-a dat în gand sa ne întoarcem si sa ne ascundem în biserica, si-atata mi-a placut planul asta, ca nu m-a rabdat inima sa ma las de el. Si atunci am pus coaja înapoi în buzunar, si-am tacut chitic.
– Care coaja?
– Coaja de copac pe care-ti scrisesem ca ne-am facut pirati. Mai bine te desteptai cand te-am sarutat, zau asa.
Pe fata matusii se topira liniile aspre si în ochi îi navali duiosia.
– Adevarat ca m-ai sarutat, Tom?
– Daca-ti spui ca te-am sarutat!
– Esti sigur, Tom?
– Te-am sarutat, matusica, crede-ma, daca-ti spui…
– Si de ce m-ai sarutat, Tom?
– Fiindca mi-erai tare draga, cum gemeai asa prin somn, si-mi parea rau de tine.
Vorbele baiatului pareau sincere. Batranica nu-si putu ascunde un tremur în glas cand zise:
– Mai saruta-ma o data, Tom!… si-acu fa bine si sterge-o la scoala si nu ma mai necaji.
Cum iesi pe usa Tom, matusa Polly dadu fuga la un dulap si scoase o zdreanta de surtuc, fostul costum de pirat al lui Tom. Statu cu surtucul în mana si-si zise: "Nu, nu ma-ncumet. Bietu baiat… eu zic c-a mintit, da e-o minciuna pornita dintr-o inima buna. Dumnezeu sa i-o rasplateasca, ce bine mi-a facut! Nadajduiesc c-o sa-l ierte Domnul, stiu bine c-o sa-l ierte. Da eu mai bine sa nu ma-ncredintez ca-i minciuna. N-o sa ma uit…"
Puse la loc surtucul si ramase o clipa pe ganduri. De doua ori întinse mana sa ia haina si de fiece data iar se stapani. A treia oara, îsi facu curaj, zicandu-si: "E-o minciuna nevinovata, e-o minciuna de copil bun, n-o sa-mi fac sange rau." Cauta în buzunarul surtucului. O clipa mai tarziu, citea coaja de copac a lui Tom printr-un val de lacrimi si-si spunea:
"- L-as ierta pe baiat acu', sa fi faptuit si o mie de pacate!"




Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 20


Aceasta pagina a fost accesata de 589 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio