• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 23

Capitolul 23


Atras de insignele lor aratoase, Tom s-a înscris în organizatia de curand înfiintata: "Voluntarii cumpatarii" (sectia tineret). A fagaduit sa se abtina de la fumat, de la mestecat tutun si de la luarea în desert a celor sfinte, atata vreme cat va fi membru al acestei organizatii.
Descoperi acum ceva: ca fagaduiala de a nu face un lucru este calea cea mai sigura pentru a fi mereu ispitit sa-l faci. Tom se vazu în curand chinuit de o dorinta: sa bea si sa înjure. Dorinta aceasta ajunse atat de apriga, încat nu-l mai împiedica sa se retraga din organizatie decat speranta unui prilej de a se arata în public cu braul rosu. Se apropia 4 iulie, dar Tom renunta la acest prilej înainte sa-si fi purtat catusele patruzeci si opt de ore si îsi puse nadejdea în batranul judecator de pace Fraser, care tragea sa moara. De vreme ce ocupa o functie atat de înalta în stat, desigur ca avea sa i se faca o înmormantare de toata frumusetea. Timp de trei zile, Tom arata un interes foarte viu pentru sanatatea judecatorului; ardea de nerabdare sa stie cum se mai simte. Din cand în cand, sperantele îi cresteau într-atata, încat îndraznea sa scoata insignele si sa faca repetitie în fata oglinzii. Dar judecatorul putea sa te aduca la desperare cu toanele lui. In cele din urma se auzi ca merge spre bine, apoi ca intrase în convalescenta. Tom nu numai ca era scarbit, dar mai avea si senzatia ca i se facuse o nedreptate. Îsi dete imediat demisia, în aceeasi noapte judecatorul avu o recidiva si muri. Tom se hotarî sa nu mai acorde niciodata încredere unui om atat de neserios. Înmormantarea a fost într-adevar o frumusete. "Voluntarii" au defilat într-un stil anume studiat ca sa-l faca pe fostul membru sa moara de invidie.
În schimb, Tom era un om liber; avea de ce sa fie multumit. Acum putea sa bea si sa înjure. Dar, spre surprinderea lui, îsi dadu seama ca nu-i ardea de asa ceva: de îndata ce nu-l mai împiedica nimeni, dorinta si farmecul oprelistii pierisera.
Curand, Tom baga de seama cu mirare ca nu prea stia ce sa faca în vacanta atat de mult dorita.
Încerca sa tina un jurnal intim, dar timp de trei zile nu se întampla nimic, asa ca-l lasa balta.
Cea mai buna trupa de cantareti negri veni sa dea un spectacol în targusor si starni mare valva. Tom si Joe Harper înjghebara si ei o trupa de artisti si fura foarte fericiti timp de doua zile.
Pana si marea zi de 4 iulie a fost o pacaleala, pentru ca a plouat cu galeata si n-a mai avut loc nici o defilare; iar cel mai mare barbat din lume (dupa cum crezu Tom), domnul Benton, un senator al Statelor Unite, în carne si oase, nu era înalt de sapte metri, nici pe departe. A venit apoi un circ. Timp de trei zile, baietii s-au jucat de-a circul în
corturi înjghebate din covoare rupte, taxa de intrare fiind trei ace cu gamalie pentru baieti si doua pentru fete; apoi circul fu dat uitarii.
Dupa asta au venit un frenolog si un hipnotizator. Au plecat si ei, lasand targul mai pustiu si mai adormit ca oricand.
S-au mai aranjat cateva petreceri pe la baieti si pe la fete, dar fura atat de putine si atat de minunate, încat golurile dintre ele pareau si mai greu de îndura.
Becky Thatcher plecase cu parintii sa petreaca vacanta în casa lor de la
Constantinopole, asa încat în viata lui Tom nu era nici o raza de lumina.
Îngrozitoarea taina a omorului îl apasa mereu; un adevarat cancer care-l rodea fara încetare.
Apoi veni pojarul.
Dupa saptamani nesfarsite Tom zacu închis în casa, nepasator fata de lumea dinafara si de întamplarile ei. Era bolnav, nimic nu-l mai interesa. Cand, în cele din urma, fu iarasi pe picioare si se îndrepta sleit catre centrul targului, îl gasi schimbat; o posomorare neasteptata se abatuse peste toti si peste toate. O campanie de propaganda religioasa stranse o asa-zisa "renastere sufleteasca" si toata lumea—nu numai cei varstnici, dar si baietii si fetele—dobandise "harul credintei". Tom umbla de colo pana colo, tot sperand sa întalneasca macar o singura fata de pacatos, desi stia bine ca nu era nici o nadejde. Pretutindeni numai si numai dezamagiri. Îl gasi pe Joe Harper studiind Vechiul Testament si se îndeparta mahnit de aceasta trista priveliste. Îl cauta pe Ben Rogers si-l gasi vizitand pe saraci, cu un cos plin de brosuri religioase. Umbla multa vreme dupa Jim Hollis si, cand dadu de el, acesta-i atrase luarea-aminte asupra minunatei binecuvantari ceresti ce pogorase asupra-i, în forma pojarului, ca sa-l abata de la rele. Fiecare baiat pe care-l întalnea îi încarca sufletul cu o netarmurita tristete. Iar cand, deznadajduit, se refugie în bratele lui Huckleberry Finn si fu întampinat cu un citat din evanghelie, inima i se franse de-a binelea si se tarî spre casa, unde se varî iar în pat; îsi daduse seama ca, din tot targul, numai el era pierdut pe vecie.
În noaptea aceea se dezlantui o furtuna cumplita, cu o ploaie cu basici, cu trasnete înfioratoare si cu fulgere care te orbeau. Tom trase plapuma peste cap si astepta îngrozit sa-i bata ceasul cel de pe urma; fara doar si poate ca toata zarva asta pentru el se starnise. Abuzase pana la limita de rabdarea puterii ceresti, si iata urmarea. Ar fi putut sa-i treaca prin gand ca cerul prea facea mare risipa de fast si munitii, ca si cum ar fi vrut sa omoare un gandac cu o baterie de tunuri, dar nu vedea nimic nepotrivit în montarea unei furtuni atat de costisitoare numai pentru a sufla pamantul de sub picioarele unei biete gaze ca el.
Furtuna trecu prin toate fazele, apoi înceta fara sa-si fi împlinit scopul. Primul imbold al baiatului fu sa-i multumeasca lui Dumnezeu si sa caute sa se îndrepte, al doilea sa mai astepte—poate n-or mai veni alte furtuni.
În ziua urmatoare, s-au înfiintat iar doctorii; lui Tom îi revenise boala. Cele trei saptamani pe care le petrecu întins pe spate i-au parut de data aceasta un veac. Cand, în cele din urma, iesi iar în lume, aproape ca nici nu se bucura ca scapase, cand îsi amintea în ce stare de singuratate se gasea, cat de parasit si de lipsit de tovarasi! O lua agale pe ulita în jos si dadu peste Jim Hollins facand pe judecatorul într-un tribunal de copii care judeca o pisica, inculpata într-un proces de omor, de fata fiind si victima, o pasarica. Se întalni pe un drumeag cu Joe Harper si cu Huck Finn care mancau cu mare pofta un pepene sterpelit. Bietii baieti, le revenise si lor boala, ca si lui Tom.






Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 23


Aceasta pagina a fost accesata de 603 ori.