Autori > Mark Twain
Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 25
Capitolul 25
Iata-l pe Tom iarasi eroul zilei, rasfatat de oamenii în varsta, pizmuit de tineri.
Numele lui cunoscu pana si tiparul ce da nemurire, caci gazeta targului vorbi despre el, ridicandu-l în slavi. Unii credeau ca va ajunge presedinte al Statelor Unite, bineînteles daca între timp n-avea sa fie spanzurat.
Dupa cum se întampla de obicei, oamenii, schimbatori si nesabuiti cum sunt, acum îl luau în brate pe Muff Potter, rasfatandu-l cu aceeasi lipsa de masura cu care mai înainte îl oropsisera. Dar aceasta purtare face cinste lumii, asa ca nu se cuvine sa o criticam.
Ziua, Tom era în culmea triumfului si a stralucirii, dar noaptea, noaptea îi venea sa intre în pamant de groaza. Numai pe Joe Indianul îl visa. Si ochii lui arzatori îi vesteau mereu pierzanie. Dupa ce se lasa seara, nici o ispita din lume nu mai era în stare sa-l urneasca pe Tom din casa. Bietul Huck se simtea si el la fel de prost si de înspaimantat. În seara din ajunul marei zile a procesului, Tom îi destainuise avocatului toata povestea, si Huck tare se temea sa nu iasa la iveala si amestecul lui, cu toate ca fuga lui Joe Indianul îl scutise de suferinta de a depune marturie în fata Curtii. Bietul baiat obtinuse de la avocat fagaduiala ca nu-l va da în vileag. Dar parca poti sa ai încredere în cuvantul unui om? Uite, Tom de pilda— sa se duca el noaptea la avocat acasa si sa-i spuna toata tarasenia, el care se legase cu cel mai strasnic si mai fioros juramant! Atunci, spuneti si dumneavoastra cum sa nu-si piarda Huck încrederea în neamul omenesc! Ziua, recunostinta lui Muff Potter îl facea pe Tom sa se bucure ca vorbise, dar noaptea se caia ca nu-si tinuse gura. Ba se înspaimanta ca Joe Indianul nu va fi niciodata prins, ba îi era groaza ca-l vor prinde. Era încredintat ca niciodata nu se va mai simti în siguranta si nu va putea rasufla în voie, pana nu-l va vedea, cu ochii lui, mort.
Se oferisera recompense. Joe Indianul fusese cautat prin tot tinutul, dar nimeni nu-i daduse de urma. De la St. Louis veni unul din acei oameni minunati si atotstiutori, care inspira atata respect, un detectiv. Îsi baga nasul prin toate colturile, dadu din cap cu o mutra de întelept si recolta succesul uimitor de care se bucura îndeobste membrii acestei bresle, cu alte cuvinte, obtinu unele "indicii". Dar cum "indiciile" nu pot fi spanzurate pentru omor, dupa ce detectivul îsi ispravi cercetarile si pleca acasa, Tom se simti în aceeasi nesiguranta ca si mai înainte.
Zilele se tarau ca melcul, dar, din fericire, cu fiecare zi care trecea, groaza ce-i apasa sufletul mai scadea cate putin.
Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 25
Aceasta pagina a fost accesata de 599 ori.