Autori > Mark Twain
Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 28
Capitolul 28
Noaptea, peripetiile zilei se întoarsera chinuitor în visele lui Tom. De patru ori se vazu cu nepretuita comoara în maini si de fiecare data i se destrama fara urma printre degete, în clipa cand, trezindu-se, revenea la cruda realitate a nenorocului sau. în zorii zilei, pe cand zabovea în pat, amintindu-si episoadele marii lui aventuri, baga de seama ca erau ciudat de sterse si de îndepartate, de parca s-ar fi întamplat în alta lume sau într-o vreme de mult trecuta. Apoi, îi dadu prin gand ca însasi marea lui aventura trebuie sa fi fost un vis! Prea era mare numarul de monede pe care le vazuse, ca sa poata exista aievea! Pana atunci el nu vazuse niciodata cincizeci de dolari laolalta si, ca toti baietii în situatia lui si la varsta lui, îsi închipuia ca "sutele" si "miile" nu erau decat niste vorbe scornite de oameni, ca astfel de sume nici nu existau pe lume. Niciodata nu crezuse o clipa ca s-ar putea gasi la cineva suma de o suta de dolari în bani sunatori. De s-ar fi cercetat cu de-amanuntul ce-si închipuia el cand se gandea la comori ascunse, s-ar fi aflat ca era un pumn de gologani de argint si o gramajoara de dolari stralucitori, vazuti ca prin ceata si cu neputinta de atins.
Dar pe masura ce se gandea la ele, episoadele aventurii lui se desprindeau tot mai vii si mai limpezi, astfel încat în curand fu ispitit sa creada ca poate nu visase.
Trebuia sa termine cat mai repede cu nedumerirea asta. Dupa ce îmbuca în graba ceva, se duse sa-l caute pe Huck. Îl gasi sezand pe marginea unei luntre si balacindu-si alene si melancolic picioarele în apa. Tom se hotarî sa-l lase pe Huck sa vorbeasca întai. Daca n-o sa aduca vorba despre întamplarea cu pricina, înseamna ca totul nu fusese decat un vis.
– Noroc, Huck!
– Noroc, Tom!
Un minut de tacere.
– Tom, sa fi lasat afurisitele alea de scule la copacul uscat, puneam mana pe bani. Sa nu-ti vie sa crapi de ciuda?!
– Va sa zica n-a fost vis! N-a fost vis! Zau daca nu era mai bine sa fi visat! Sa nu fiu al naibii daca nu era mai bine!
– Ce sa fi visat?
– Chestia aia de ieri. Mai-mai sa cred c-a fost un vis!
– Vis? Vedeai tu vis daca nu se faramau scarile alea!… Am avut eu la vise azi-noapte cu duiumu!… Si-n toate ma-nhata diavolu ala de chior,
putrezi-i-ar oasele!
– Ba mai bine lasa sa traiasca, Huck, sa-l gasim si sa dam de urma banilor.
– Da ce crezi, Tom, ca mai dam noi ochii cu el?… Ehei, nu te mai întalnesti a doua oara c-o bafta ca asta, s-a dus! De altfel, drept sa-ti spui, sa-l mai vaz o data, nu-s ce-as face, m-ar apuca o dardaiala!… Mama doamne!…
– Parca pe mine nu?! Da tot as vrea sa-l vaz si sa ma tiu dupa el pan-la numarul doi, ala de care vorbea.
– Asa, asa, numaru doi! Si eu m-am tot gandit la asta, da nu ma taie capu ce poa sa fie. Tu ce crezi?
– Habar n-am! E încalcita rau daravela asta… I-asculta, Huck, n-o fi un numar de casa?
– Brava! Asta e!… As, Tom, nu e. Si chiar asa sa fie, nu e-n prapaditu asta de targusor al nostru. Pe-aci nu-s numere.
– Asa e. Stai sa ma gandesc nitel. Aa! sa stii c-o fi un numar de odaie în vreun han, pricepi?
– Ma, sa stii ca asta e! Si nu e decat doua hanuri! Înseamna ca-l gasim la repezeala.
– Stai aicea, Huck, pana ma-ntorc.
Tom o zbughi îndata. Prefera sa nu fie vazut în tovarasia lui Huck. Lipsi jumatate de ceas. Afla ca în hanul mai bun, numarul doi era ocupat de multa vreme de un tanar avocat, în hanul mai modest, în jurul camerei numarul doi plutea un mister.
Baiatul hangiului îi povestise ca era toata ziua încuiata; dar noaptea vedeai pe cate cineva intrand în ea sau iesind. Nu stia din ce pricina. Fusese si el cam curios, dar nu din cale-afara; pana la urma se multumise sa creada ca în camera aceea "umblau strigoi"; nu mai departe decat noaptea trecuta vazuse aprinzandu-se acolo o lumina.
– Asta am aflat, Huck, si sunt sigur ca-i camera doi pe care-o cautam.
– Si eu tot asa zic, Tom. Acu ce vrei sa faci?
– Stai sa ma gandesc.
Se gandi îndelung. Apoi zise:
– Uite ce e: usa din dos a camerei da în fundatura aia mica dintre han si sandramaua de depozit de caramida. Tu vezi de pune mana pe cate chei poti, sterpelesc si eu toate cheile matusii, si-n prima noapte întunecoasa ne ducem acolo si le-ncercam.Sa ai grija sa fii cu ochii-n patru dupa Joe Indianul, fiindca stii ce-a spus, ca are de gand sa dea o raita prin targ si sa mai pandeasca un prilej sa se razbune. Daca-l vezi, tin-te dupa el. Daca nu se duce la numaru doi ala, înseamna ca nu e ce cautam.
– Aoleo, Tom, nu ma tiu singur dupa el!
– Ei, si tu, Huck! O sa fie noapte, mai mult ca sigur. Poate nici nu te vede, si chiar daca te vede, poate nici nu-i da în gand nimica.
– Bine, bine… dac-o fi întuneric de tot, ma tiu dupa el. Stiu si eu—nu stiu, o sa-ncerc.
– Fac prinsoare ca eu ma tiu dupa el pe-ntuneric. Gandeste-te ca s-ar putea sa vaza ca nu poate sa se razbune, si atunci se duce glont la bani si-i ia.
– Asa e, Tom, asa e. Sa stii ca ma tiu dupa el, ma tiu, zau ca da!
– Ei vezi, asa-mi placi! Tine-te bine, Huck, ca nici eu nu ma las!
Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 28
Aceasta pagina a fost accesata de 872 ori.