Autori > Mark Twain
Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 29
Capitolul 29
Cand veni seara, Tom si Huck erau gata pentru isprava pusa la cale. Au dat tarcoale hanului pana dupa ora noua; unul supraveghea de departe fundatura, celalalt era cu ochii la usa hanului. Dar nu trecu tipenie de om prin fundatura si nimeni care sa fi semanat cu spaniolul nu intra pe usa hanului, nici nu iesi. Noaptea se vestea senina, asa ca Tom se duse acasa. Se întelesera ca daca totusi se întuneca de ajuns, Huck sa vina si sa miaune; atunci Tom avea sa se strecoare afara si sa vina sa încerce cheile. Dar noaptea ramase luminoasa si Huck renunta sa mai stea de straja; pe la douasprezece se duse sa se culce într-un butoi gol.
Marti, acelasi ghinion. Miercuri la fel. Noaptea de joi se arata mai promitatoare.
La timpul potrivit, Tom se strecura afara din casa, înarmat cu felinarul cel vechi de tinichea al matusii si cu un prosop, ca sa-l poata camufla. Ascunse felinarul în butoiul lui Huck si se asezara la panda. La o ora dupa miezul noptii, hanul se închise si luminile lui (singurele de prin partea locului) se stinsera. Nici urma de spaniol. Nimeni nu intrase în fundatura, nimeni nu iesise. Împrejurarile erau prielnice; liniste adanca, întrerupta doar la rastimpuri de uruitul cate unui tunet îndepartat.
Tom lua felinarul, îl aprinse în butoi, îl înfasura bine cu prosopul si cei doi viteji se furisara prin întuneric spre han. Huck ramase sa stea de veghe, iar Tom înainta, bajbaind în fundatura. Urma o asteptare înfricosatoare, lunga cat o vesnicie si grozav de apasatoare pentru Huck. De-ar fi vazut o raza de lumina din felinarul lui Tom!… S-ar fi speriat, dar ar fi stiut cel putin ca Tom era în viata.
Parca trecusera ceasuri întregi de cand disparuse Tom. Cu siguranta ca lesinase!
Poate ca si murise, poate ca de spaima si de tulburare îi statuse inima-n loc. În îngrijorarea lui, Huck se pomeni apropiindu-se tot mai mult de fundatura. Îsi închipuia fel de fel de grozavii, astepta sa se întample din clipa în clipa o nenorocire cumplita care sa-i înghete sangele în vine. Înainta mai mult mort decat viu; abia rasufla si inima-i batea mai-mai sa-i sara din piept. Deodata se ivi o raza de lumina si Tom trecu în goana pe langa el, gafaind:
– Fugi! Fugi cat poti!
N-apuca sa-i spuna a doua oara, ca Huck se si pusese pe-o fuga de vreo saizeci de kilometri pe ora. Nu se oprira decat în capatul celalalt al targului, langa magazia unui abator parasit. În clipa cand intrau sub acoperamantul ei, se dezlantui furtuna si începu sa toarne cu galeata. De îndata ce putu rasufla mai în voie, Tom povesti:
– Huck, a fost îngrozitor! Am încercat doua chei, cat am putut de încetisor, da mi se parea ca fac un taraboi, c-abia mai rasuflam de frica. Si nici nu se-ntorceau în broasca, ale naibii. Cand, ce sa vezi, nu-s cum pun mana pe clanta… si-odata se deschide usa! Nu era încuiata! Eu, tusti înauntru! Scot prosopu de pe felinar si… sfinte Sisoie!… ce crezi ca-mi vad ochii?
– Ce?… ce-ai vazut,Tom?
– Huck! Cat pe-aci sa calc pe mana lui Joe Indianul!
– Fugi de-acolo!
– Sa mor, na! Era culcat pe jos si dormea bustean, cu carpa la ochi si cu bratele-ntinse-n laturi.
– Tiii! Si tu ce-ai facut? S-a trezit?
– As, nici nu s-a miscat. Zic ca era beat. Am înhatat iute prosopul, si tunde-o baiete!
– Eu unul nici nu m-as fi gandit la prosop, sunt sigur!
– Cum era sa nu ma gandesc! Mi-arata ea matusa, daca l-as fi pierdut!
– Ia zi, Tom, si ladita ai vazut-o?
– Da ce, parca am stat sa ma uit?… N-am vazut nimic, nici ladita, nici cruce. N-am vazut decat o sticla si-o cana de tinichea pe dusumea, langa Joe Indianu. Da… si-am mai vazut doua butoiase si o groaza de sticle prin odaie. Acuma pricepi ce era cu odaia cu stafii?
– Ce?
– Pai nu vezi? E plina cu whisky. Te pomenesti ca toate hanurile de temperanta cu cate-o odaie de-asta cu stafii, ce zici, Huck?
– Te pomenesti c-asa o fi. Cine-ar fi crezut una ca asta? Da asculta, Tom, daca Joe Indianul e beat acum, ar fi al mai bun prilej sa punem mana pe ladita…
– Nu mai spune! încearca tu!
Huck se cutremura.
– Ba nu, nu crez ca pot.
– Cred si eu ca nu, Huck. Numai o singura sticla langa Joe Indianu nu-i de-ajuns. Sa fi fost trei, mai treaca-mearga, as fi stiut ca-i beat-turta si as fi îndraznit.
Dupa ce statu si se mai gandi bine, Tom adauga:
– Asculta, Huck, eu zic sa nu mai încercam treaba asta pana n-om sti ca Joe Indianul nu-i în camera. Altfel prea e cu bataie de inima. Daca stam si pandim noapte de noapte, nu se poate sa nu-l vedem iesind candva, si-atunci punem mana pe ladita cat ai zice peste.
– Bine asa sa facem. Eu stau de straja toata noaptea: stau noapte de noapte, daca faci tu treaba ailalta!
– Foarte bine, las pe mine! Tu numai sa treci pe ulita noastra si sa miorlai, si daca dorm, s-arunci o mana de nisip în geam si eu numaidecat dau fuga.
– E-n regula, Tom, n-ai nici o grija!
- Ei, Huck, acu ca trecu furtuna, eu ma duc acasa. Nu mai e mult si se crapa de ziua. Pana atunci, tu du-te înapoi si stai la panda. Bine?
– Dac-am spus ca stau, stau, Tom. Nu-l slabesc din ochi hanu-ala, noapte de noapte, sa stiu de bine ca pandesc si-un an. O sa dorm ziua si-o sa stau la panda toata noaptea.
– Asa, foarte bine. Si-unde o sa dormi?
– În sopronul lui Ben Rogers. El ma lasa si-mi da voie si negru lui taica-su, mos Jake. Îi car apa de cate ori ma cheama si daca ma rog de el, totdeauna îmi da si mie cate-un pic de mancare cand are. E un negru tare de treaba, ma Tom. Tine la mine, fiindca nu fac pe fudulul cu el. Mi s-a si întamplat sa m-asez sa mananc cu el laolalta. Da, vezi, sa nu mai spui si la altii!
– Bine, Huck, daca n-am nevoie de tine ziua, sa stii ca te las sa dormi. N-o sa viu sa te barai la cap. Si tu, cum ai vedea ca misca ceva, în vreo noapte, imediat sa dai fuga la mine, sa faci ca pisica.
Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 29
Aceasta pagina a fost accesata de 588 ori.