Autori > Mark Twain


Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 35



Capitolul 35


- Tom, putem s-o stergem daca gasim o franghie. Fereastra nu e prea sus.
– Aiurea! De ce s-o stergem?
– De, eu nu-s învatat cu lume de-asta, si înca asa multa la un loc. N-o sa poci sa rabd. Eu nu cobor colo jos, Tom, sa stii…
– Hai, nu fi copil! N-o sa fie nimic. Mie nici nu-mi pasa. Las ca am eu grija de tine.
Aparu Sid.
– Tom, zise el, te-a asteptat matusica toata dupa-masa. Mary îti pregatise hainele de duminica si toata lumea era îngrijorata si se întreba ce e cu tine. Uliuuu… da ce-i cu petele alea de seu si de pamant pe hainele tale?…
– Musiu Sid, te rog sa nu-ti bagi nasu unde nu-ti fierbe oala. Mai bine spune de ce s-a adunat atata lume jos?
– E-o sindrofie de-a vaduvii. De data asta o da în cinstea Galului si a feciorilor lui, fiindca au scapat-o în noaptea aia cand era sa dea de bucluc. Si daca vreti, va mai spun ceva.
– Ce?
– Domnul Jones are de gand sa anunte o veste mare în seara asta si sa uluiasca lumea cu ea, da eu l-am auzit astazi spunandu-i-o matusicai în secret. Acum cred ca nu prea mai e secret. Stie toata lumea, si chiar si vaduva, cu toate ca se preface ca habar n-are. Ce se facea domnul Jones, daca nu venea Huck! Fara el n-avea nici un haz cu
secretul lui.
– Care secret, Sid?
– Cum le-a luat Huck urma banditilor pana la casa vaduvii. Cred ca domnul Jones se asteapta la un succes nebun cu surpriza lui, cand colo n-o sa mai fie nici o surpriza pentru nimeni!
Si Sid ranji, foarte fericit.
– Sid, ia uita-te la mine, tu ai raspandit povestea?
– Ce-ti pasa cine-a raspandit-o? Vorba e c-a povestit careva.
– Sid, din tot targu, numai unu e-n stare sa faca o ticalosie ca asta, si ala esti tu. Sa fi fost tu în locul lui Huck, colo sus pe deal, îti luai talpasita si nu suflai o vorba nimanui despre banditi. Nu esti în stare decat de ticalosii, nu poti sa rabzi sa vezi pe altul laudat pentru fapte bune. Asta e: n-ai pentru ce sa-mi multumesti, vorba vaduvei. Si Tom îl scoase pe Sid în pumni afara, tragandu-i si cateva picioare în spate. Acu du-te si spune-ma matusicai, daca  indraznesti, ca maine ne rafuim noi iar.
Cateva minute mai tarziu, oaspetii vaduvei erau asezati la masa cea mare, iar o duzina de copii sedeau cocotati la niste masute randuite mai la o parte, în aceeasi încapere, dupa obiceiul locului si al vremii. La timpul potrivit,  omnul Jones îsi tinu micul discurs, multumind vaduvei pentru cinstea ce i-o facea lui si feciorilor sai, adaugand ca mai era însa o alta persoana, a carei modestie… si asa mai departe. În felul cel mai mestesugit si mai dramatic de care era în stare, dadu în vileag amestecul lui Huck în ispravile stiute. Dar surprinderea ce o starni era în mare parte prefacuta si nu atat de zgomotoasa si de spontana pe cat ar fi fost în împrejurari mai prielnice. Cu toate acestea, vaduva se arata cat putu de uluita. Îl coplesi pe Huck cu atatea laude si cu atata recunostinta, încat bietul baiat, destul de nenorocit si asa, a pricina hainelor noi care-l strangeau grozav, se simtea am din cale-afara de nenorocit, vazandu-se tinta privirilor si laudelor tuturor.
Vaduva spuse ca avea de gand sa-l ia pe Huck în casa ei, ca avea sa-i dea o educatie buna si ca, în momentul în care va dispune de banii necesari, îl va ajuta sa-si faca o situatie modesta. Tom atata astepta:
– Huck n-are nevoie de-asa ceva! Huck e bogat!
Silindu-se cu greu sa nu calce buna-cuviinta, cei de fata abia îsi tineau rasul, auzind o gluma atat de nastrusnica. Linistea care se lasa curand dupa aceea începea sa fie cam neplacuta, dar Tom o curma:
– Huck are bani. Poate ca nu ma credeti, dar are o groaza de bani. Degeaba zambiti; pot sa vi-i arat. Stati numa nitel.
Si dete buzna afara. Oamenii se uitau unii la altii, uluiti si curiosi, si-l priveau întrebator pe Huck, care nu sufla o vorba.
– Sid, ce i-a venit lui Tom? întreba matusa Polly. Zau daca mai stiu ce sa ma fac cu zanaticul asta. N-am mai pomenit…
Dar n-apuca sa-si termine vorba ca, opintindu-se sub greutatea unor saculeti încarcati, intra iar Tom. Se apropie de masa si rasturna pe ea toata gramada de monede galbene.
– Poftim! Ce v-am spus? Jumatate din ei sunt ai lui Huck si jumatate ai mei!
Privelistea neasteptata a aurului taie rasuflarea întregii adunari. Toti cascau ochii si nimeni nu scoase o vorba timp de un minut. Apoi începura sa strige cu totii, cerand o explicatie. Tom raspunse ca poate s-o dea, ceea ce si facu. Istorisirea fu lunga, dar cat se poate de interesanta. Aproape nimeni nu întrerupse cu o vorba farmecul depanarii ei.
Cand se sfarsi, domnul Jones spuse:
– Si eu care credeam ca va pregatisem o surpriza pentru asta-seara. Sunt gata sa recunosc ca pe langa surpriza care ne-a facut-o Tom, a mea a ramas de rusine!
Apoi numarara banii. Totalul se urca la peste douasprezece mii de dolari. Nici unul dintre cei de fata nu mai vazuse atata banet laolalta, desi se aflau acolo cativa insi care stapaneau o avere cu mult mai mare în proprietati.




Aventurile lui Tom Sawyer - Capitolul 35


Aceasta pagina a fost accesata de 607 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio