Autori > Mark Twain
Print si cersetor - Capitolul 13 - Disparitia printului
Un somn de neînvins se lasa peste cei doi tovaraşi. Regele, aratandu-şi veşmintele, zise:
— Scoate-mi aceste zdrenţe.
Hendon dezbraca copilul fara sa raspunda şi fara sa stea pe ganduri, îl întinse pe patul sau, apoi îşi arunca ochii prin camera zicandu-şi cu tristeţe:
Iar mi-a luat patul. Ce ma voi face, saracul de mine?!
Micul rege observa încurcatura lui Hendon, şi pe jumatate adormit, o risipi cu un singur cuvant:
— Tu te vei culca langa pragul uşii ca s-o pazeşti.
Un moment dupa aceea, un somn adanc îl scapa se de griji.
— Sarmana inima! Ar fi trebuit sa se nasca rege, murmura Hendon, admirandu-l; el joaca admirabil rolul acesta.
Se lungi langa uşa pe scandura, gandind înveselit.
- Am fost mai rau gazduit timp de şapte ani; ar însemna sa ma arat nerecunoscator faţa de Cel de Sus, daca m-aş plange acum.
Cand aparura zorile, înca dormea.
Catre amiaza, se scula, descoperi pupila lui adormita, dezveli o parte a corpului, apoi alta, şi, o masura cu o sfoara. Regele se deştepta, tocmai cand el termina aceasta treaba, se planse de frig şi-l întreba ce face.
— Am ispravit, seniore, raspunse Hendon. Am mici curse de facut, dar voi fi în curand înapoi. Dormiţi înca, aveti nevoie. Aşa, lasati-ma sa va învelesc şi la cap, va veti încalzi, astfel, mai repede.
Regele se adancise din nou în regatul viselor sale, înainte ca Hendon sa fi terminat vorba.
Miles ieşi încet şi reintra pe nesimţite dupa treizeci sau patruzeci de minute, aducand un costum complet de copil, cumparat de ocazie; ţesatura ieftina prezenta urme de uzura; dar era curat şi era de sezon. Hendon şezu şi începu sa examineze cumparatura zicandu-şi:
- Cu mai mulţi bani aş fi gasit ceva mai bun, dar cand n-ai punga mare trebuie sa te mulţumeşti ...
Era o femeie în oraşul nostru
In urbea noastra locuia...
- Na! A mişcat mi se pare. Sa cantam mai încet; nu e bine sa-i stric somnul, mai ales faţa cu drumul ce-l aşteapta. Şi e deja extenuat, sarmanul copil ... Haina aceasta nu este rea. O revizie pe ici pe colo şi va fi totul în regula. Pantalonul e şi mai bun, deşi o revizie sau doua n-ar fi prea mult. Iata însa ca sunt foarte buni şi solizi pantalonii care îi vor ţine picioarele calde şi uscate. Asta va fi ceva nou pentru el, care, fara nici o îndoiala, e obişnuit sa mearga în picioarele goale, vara şi iarna. Ah! Daca ai avea atata paine cata aţa se da de o para! Şi, unde mai pui şi acul nou şi mare pe care ţi-l da pe deasupra! Acu, doar, voi avea eu destula îndemanare ca sa bag aţa în ac?
Şi avu destula. El facu ceea ce oamenii au facut întotdeauna şi vor face probabil, întotdeauna, pana la sfarşitul timpului.
El ţinu acul nemişcat şi cauta sa treaca aţa prin urechile acului, ceea ce e cu totul pe dos de cum face o femeie.
In multe randuri firul greşea gaurica, trecea cand pe dreapta cand pe stanga, uneori împiedicandu-se, îndoindu-se; sucindu-se; dar el avea rabdare, deoarece mai trecuse prin asemenea experienţe cand era soldat. In sfarşit, reuşi, lua haina care aştepta acolo, îşi încrucişa picioarele şi se apuca de lucru.
- Chiria e platita ca şi dejunul ce mi se va aduce şi îmi ajunge din ce sa cumpar doi magari. Cat despre mancare, ne va trebui puţin pentru cele doua sau trei zile cat ne trebuie ca sa ajungem la Hendon Hali, unde vom gasi belşugul.
Ea iubea pe barb ...
- Aoleo! Mi-am înfipt acul sub unghie! Dar nu e grav, şi nici nu e prima data. Nu e nici placut, dar ... Vom fi fericiţi acolo, sarmane micuţ, sa nu te îndoieşti de asta. Nenorocirile tale vor disparea, acolo, şi tot aşa şi chinurile tale ...
Ea îşi iubea barbatul cu pasiune
Dar un alt barba ...
- Iata ce frumoasa şi mare reparaţie! Ridica hainele şi le privi cu admiraţie. Au o mareţie şi o ţinuta pe care n-o au deloc carpiturile unui croitor, cu înfaţişarea lor mizerabila şi saracacioasa.
Ea îşi iubea barbatul cu pasiune
Dar un alt barbat o iubea pe ea
- Ce fericire ca s-a terminat. Un lucru bun şi facut repede. Acum, ma duc sa-l scol, sa-l îmbrac, sa-l spal, sa-i dau sa manance, dupa care ne vom duce repede la piaţa la hanul lui Tabard, la Southwark şi ...
— Rog pe Majestatea Voastra sa se scoale!
El nu raspunde.
- Ce! Doamne! Intr-adevar, trebuie sa profanez persoana lui sfanta, punand mana pe el, daca somnul lui, lin, e prea adanc? Ei, asta e!
Dadu paturile în laturi ... Copilul nu era în pat! Uimirea îi lua pentru moment, graiul. Abia acum vazu ca zdrenţele sale disparusera, de asemenea. Atunci intra într-o manie violenta şi înnebunit, chema pe hangiu, în clipa aceea un servitor intra aducand dejunul.
— Explica-mi, om afurisit, explica-mi unde e copilul; daca nu, ti-a sosit sfarşit! striga Miles Hendon şi facu o aşa saritura de salbatic catre baiat ca acesta de groaza şi surpriza, amuţi şi nu raspunse.
In sfarşit, gangavindu-se şi tremurand, dadu explicaţia ceruta:
— Abia aţi plecat; cucoane, cand un tanar sosi alergand şi spuse ca înalţimea Voastra, poruncise sa vina copilul fara întarziere, la intrarea pe pod înspre Southwark. L-am condus aici. El a deşteptat copilul şi i-a transmis mesajul. Copilul mormai puţin ca era trezit "atat de dimineaţa"; dar în acelaşi timp îşi îmbraca zdrenţele şi pleca împreuna cu tanarul spunand ca ar fi fost mai convenabil ca înalţimea Voastra sa-1 ia, în loc sa trimita un strain ... şi atunci ...
— Şi atunci eşti un imbecil! Un imbecil care se lasa aşa de uşor luat în ras. Fiti-ar neamul blestemat! Poate sa nu fie înca pierdut. Poate ca nu i s-a facut nici un rau pana acum. Alerg sa-l caut. Ţine masa gata. Aşteapta! Paturile patului erau aranjate ca şi cand cineva ar fi fost culcat înauntru. Sa fi fost aceasta din întamplare?
- Nu ştiu, stimate domnule. Am vazut pe tanarul acela umbland cu ele.
- O, chinuri! Asta ca sa-mi faca iluzii spre a caştiga timp. Vorbeşte! Tanarul era singur?
- Cu desavarşire singur, Luminaţia Voastra.
- Eşti sigur?
- Sunt sigur.
— Cheama-ţi amintirea, gandeşte-te, nu te grabi ...
Servitorul paru a se reculege un moment şi zise:
- Cand a venit, nu era nimeni cu el, dar, acum îmi aduc aminte ca în momentul cand amandoi intram în mulţime, pe Pod un om, un fel de cerşetor veni din împrejurimi şi tocmai cand îl întalni ...
- Pe cine îi? Unde era asta? întrerupse tunand neliniştitul Hendon.
- Tocmai în acel moment lumea îl prinse în mijlocul ei şi îi înghiţi. N-am mai vazut nimic, fiindca patronul care era necajit pentru o bucata de carne pe care notarul o comandase, şi care era pierduta, ma chema, în asemenea împrejurari, iau de martori pe toţi sfinţii ca nu eram mai vinovat de aceasta pierdere decat un prunc nounasput, fiindca ...
- Inapoi, imbecilule! Flecareala ta ma îmbolnaveşte! Aşteapta! Unde fugi? Nu poţi sa stai pe loc, un moment? Au luat direcţia Southwark?
- Exact, înalţimea Voastra, caci, aşa cum v-am spus, pentru aceasta nenorocita de bucata de carne, un nou nascut nu e mai vinovat ca ...
- Eşti înca aici! Şi flecareşti înca? Dispari sau te stang de gat!
Servitorul fugi. Hendon alerga în urma lui, îl întrecu şi coborî scara din patru în patru trepte, zicandu-şi:
- "E puşlamaua aceea blestemata care pretinde ca îi e tata. Am pierdut pe sarmanul meu stapan mic şi nebun; gand dureros, caci începusem sa-l iubesc mult! Nu! Pe sfanta scriptura şi pe cruce, nu, nu l-am pierdut! Voi parcurge ţara în lung şi în lat pana ce îl voi gasi. Sarman copil! Il aşteapta dejunul, ca şi pe mine; dar nu mai mi-e foame acum. Sa se ospateze şoarecii!"
Repede, repede! Tot croindu-şi-drum prin mulţimea compacta a Podului, îşi repeta, rumegand acest gand, ca şi cand ar fi fost cu totul placut: A mormait, dar a plecat pentru ca a crezut ca Miles Hendon îl chema. Draguţul de el! N-ar fi facut aceasta pentru nimeni altul. O ştiu bine.
— Scoate-mi aceste zdrenţe.
Hendon dezbraca copilul fara sa raspunda şi fara sa stea pe ganduri, îl întinse pe patul sau, apoi îşi arunca ochii prin camera zicandu-şi cu tristeţe:
Iar mi-a luat patul. Ce ma voi face, saracul de mine?!
Micul rege observa încurcatura lui Hendon, şi pe jumatate adormit, o risipi cu un singur cuvant:
— Tu te vei culca langa pragul uşii ca s-o pazeşti.
Un moment dupa aceea, un somn adanc îl scapa se de griji.
— Sarmana inima! Ar fi trebuit sa se nasca rege, murmura Hendon, admirandu-l; el joaca admirabil rolul acesta.
Se lungi langa uşa pe scandura, gandind înveselit.
- Am fost mai rau gazduit timp de şapte ani; ar însemna sa ma arat nerecunoscator faţa de Cel de Sus, daca m-aş plange acum.
Cand aparura zorile, înca dormea.
Catre amiaza, se scula, descoperi pupila lui adormita, dezveli o parte a corpului, apoi alta, şi, o masura cu o sfoara. Regele se deştepta, tocmai cand el termina aceasta treaba, se planse de frig şi-l întreba ce face.
— Am ispravit, seniore, raspunse Hendon. Am mici curse de facut, dar voi fi în curand înapoi. Dormiţi înca, aveti nevoie. Aşa, lasati-ma sa va învelesc şi la cap, va veti încalzi, astfel, mai repede.
Regele se adancise din nou în regatul viselor sale, înainte ca Hendon sa fi terminat vorba.
Miles ieşi încet şi reintra pe nesimţite dupa treizeci sau patruzeci de minute, aducand un costum complet de copil, cumparat de ocazie; ţesatura ieftina prezenta urme de uzura; dar era curat şi era de sezon. Hendon şezu şi începu sa examineze cumparatura zicandu-şi:
- Cu mai mulţi bani aş fi gasit ceva mai bun, dar cand n-ai punga mare trebuie sa te mulţumeşti ...
Era o femeie în oraşul nostru
In urbea noastra locuia...
- Na! A mişcat mi se pare. Sa cantam mai încet; nu e bine sa-i stric somnul, mai ales faţa cu drumul ce-l aşteapta. Şi e deja extenuat, sarmanul copil ... Haina aceasta nu este rea. O revizie pe ici pe colo şi va fi totul în regula. Pantalonul e şi mai bun, deşi o revizie sau doua n-ar fi prea mult. Iata însa ca sunt foarte buni şi solizi pantalonii care îi vor ţine picioarele calde şi uscate. Asta va fi ceva nou pentru el, care, fara nici o îndoiala, e obişnuit sa mearga în picioarele goale, vara şi iarna. Ah! Daca ai avea atata paine cata aţa se da de o para! Şi, unde mai pui şi acul nou şi mare pe care ţi-l da pe deasupra! Acu, doar, voi avea eu destula îndemanare ca sa bag aţa în ac?
Şi avu destula. El facu ceea ce oamenii au facut întotdeauna şi vor face probabil, întotdeauna, pana la sfarşitul timpului.
El ţinu acul nemişcat şi cauta sa treaca aţa prin urechile acului, ceea ce e cu totul pe dos de cum face o femeie.
In multe randuri firul greşea gaurica, trecea cand pe dreapta cand pe stanga, uneori împiedicandu-se, îndoindu-se; sucindu-se; dar el avea rabdare, deoarece mai trecuse prin asemenea experienţe cand era soldat. In sfarşit, reuşi, lua haina care aştepta acolo, îşi încrucişa picioarele şi se apuca de lucru.
- Chiria e platita ca şi dejunul ce mi se va aduce şi îmi ajunge din ce sa cumpar doi magari. Cat despre mancare, ne va trebui puţin pentru cele doua sau trei zile cat ne trebuie ca sa ajungem la Hendon Hali, unde vom gasi belşugul.
Ea iubea pe barb ...
- Aoleo! Mi-am înfipt acul sub unghie! Dar nu e grav, şi nici nu e prima data. Nu e nici placut, dar ... Vom fi fericiţi acolo, sarmane micuţ, sa nu te îndoieşti de asta. Nenorocirile tale vor disparea, acolo, şi tot aşa şi chinurile tale ...
Ea îşi iubea barbatul cu pasiune
Dar un alt barba ...
- Iata ce frumoasa şi mare reparaţie! Ridica hainele şi le privi cu admiraţie. Au o mareţie şi o ţinuta pe care n-o au deloc carpiturile unui croitor, cu înfaţişarea lor mizerabila şi saracacioasa.
Ea îşi iubea barbatul cu pasiune
Dar un alt barbat o iubea pe ea
- Ce fericire ca s-a terminat. Un lucru bun şi facut repede. Acum, ma duc sa-l scol, sa-l îmbrac, sa-l spal, sa-i dau sa manance, dupa care ne vom duce repede la piaţa la hanul lui Tabard, la Southwark şi ...
— Rog pe Majestatea Voastra sa se scoale!
El nu raspunde.
- Ce! Doamne! Intr-adevar, trebuie sa profanez persoana lui sfanta, punand mana pe el, daca somnul lui, lin, e prea adanc? Ei, asta e!
Dadu paturile în laturi ... Copilul nu era în pat! Uimirea îi lua pentru moment, graiul. Abia acum vazu ca zdrenţele sale disparusera, de asemenea. Atunci intra într-o manie violenta şi înnebunit, chema pe hangiu, în clipa aceea un servitor intra aducand dejunul.
— Explica-mi, om afurisit, explica-mi unde e copilul; daca nu, ti-a sosit sfarşit! striga Miles Hendon şi facu o aşa saritura de salbatic catre baiat ca acesta de groaza şi surpriza, amuţi şi nu raspunse.
In sfarşit, gangavindu-se şi tremurand, dadu explicaţia ceruta:
— Abia aţi plecat; cucoane, cand un tanar sosi alergand şi spuse ca înalţimea Voastra, poruncise sa vina copilul fara întarziere, la intrarea pe pod înspre Southwark. L-am condus aici. El a deşteptat copilul şi i-a transmis mesajul. Copilul mormai puţin ca era trezit "atat de dimineaţa"; dar în acelaşi timp îşi îmbraca zdrenţele şi pleca împreuna cu tanarul spunand ca ar fi fost mai convenabil ca înalţimea Voastra sa-1 ia, în loc sa trimita un strain ... şi atunci ...
— Şi atunci eşti un imbecil! Un imbecil care se lasa aşa de uşor luat în ras. Fiti-ar neamul blestemat! Poate sa nu fie înca pierdut. Poate ca nu i s-a facut nici un rau pana acum. Alerg sa-l caut. Ţine masa gata. Aşteapta! Paturile patului erau aranjate ca şi cand cineva ar fi fost culcat înauntru. Sa fi fost aceasta din întamplare?
- Nu ştiu, stimate domnule. Am vazut pe tanarul acela umbland cu ele.
- O, chinuri! Asta ca sa-mi faca iluzii spre a caştiga timp. Vorbeşte! Tanarul era singur?
- Cu desavarşire singur, Luminaţia Voastra.
- Eşti sigur?
- Sunt sigur.
— Cheama-ţi amintirea, gandeşte-te, nu te grabi ...
Servitorul paru a se reculege un moment şi zise:
- Cand a venit, nu era nimeni cu el, dar, acum îmi aduc aminte ca în momentul cand amandoi intram în mulţime, pe Pod un om, un fel de cerşetor veni din împrejurimi şi tocmai cand îl întalni ...
- Pe cine îi? Unde era asta? întrerupse tunand neliniştitul Hendon.
- Tocmai în acel moment lumea îl prinse în mijlocul ei şi îi înghiţi. N-am mai vazut nimic, fiindca patronul care era necajit pentru o bucata de carne pe care notarul o comandase, şi care era pierduta, ma chema, în asemenea împrejurari, iau de martori pe toţi sfinţii ca nu eram mai vinovat de aceasta pierdere decat un prunc nounasput, fiindca ...
- Inapoi, imbecilule! Flecareala ta ma îmbolnaveşte! Aşteapta! Unde fugi? Nu poţi sa stai pe loc, un moment? Au luat direcţia Southwark?
- Exact, înalţimea Voastra, caci, aşa cum v-am spus, pentru aceasta nenorocita de bucata de carne, un nou nascut nu e mai vinovat ca ...
- Eşti înca aici! Şi flecareşti înca? Dispari sau te stang de gat!
Servitorul fugi. Hendon alerga în urma lui, îl întrecu şi coborî scara din patru în patru trepte, zicandu-şi:
- "E puşlamaua aceea blestemata care pretinde ca îi e tata. Am pierdut pe sarmanul meu stapan mic şi nebun; gand dureros, caci începusem sa-l iubesc mult! Nu! Pe sfanta scriptura şi pe cruce, nu, nu l-am pierdut! Voi parcurge ţara în lung şi în lat pana ce îl voi gasi. Sarman copil! Il aşteapta dejunul, ca şi pe mine; dar nu mai mi-e foame acum. Sa se ospateze şoarecii!"
Repede, repede! Tot croindu-şi-drum prin mulţimea compacta a Podului, îşi repeta, rumegand acest gand, ca şi cand ar fi fost cu totul placut: A mormait, dar a plecat pentru ca a crezut ca Miles Hendon îl chema. Draguţul de el! N-ar fi facut aceasta pentru nimeni altul. O ştiu bine.
Print si cersetor - Capitolul 13 - Disparitia printului
Aceasta pagina a fost accesata de 587 ori.